ICCJ. Decizia nr. 183/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 183/2007
Dosar nr. 2221/39/2005
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 martie 2005, SC C.V. SRL Dorneşti a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice şi cu D.G.F.P.J. Suceava să se dispună anularea deciziei nr. 092 din 24 februarie 2005, prin care Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării i-a revocat autorizaţia de antrepozit fiscal, ca nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că starea de fapt reţinută în actul administrativ revocator nu corespunde realităţii, deoarece administratorul său a fost plecat în altă localitate la data efectuării controlului.
A precizat că situaţia respectivă s-a repetat în ziua de 16 februarie 2005, deşi telefonic administratorul solicitase echipei de control să revină după reîntoarcerea sa în localitate.
Prin sentinţa nr. 118 din 17 mai 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
S-a reţinut că această soluţie se impune deoarece în adevăr, la data de deplasare a echipei de control, administratorul societăţii comerciale reclamante nu se afla în localitate, situaţie în care se poate afirma că el a refuzat accesul membrilor echipei în incintă.
Pe de altă parte, Decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nu a fost notificată reclamantei conform art. 185 alin. (4) Cod Fiscal, ci doar comunicată şi anterior soluţionării prezentului litigiu, alte două decizii de revocare au fost anulate de către Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, care a stabilit că agentul economic avea certificat de calibrare pentru toate recipientele şi rezervoarele, inclusiv cele de materie primă.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta D.G.F.P.J. Suceava.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, deoarece în cauză erau îndeplinite cerinţele art. 183 lit. e) Cod fiscal În opinia sa, acest text legal nu face distincţia între obligaţia de permitere a accesului în incinta antrepozitului a inspectorilor, care revine administratorului şi obligaţia similară care revine celorlalţi salariaţi ai societăţii.
De asemenea că, afirmaţia administratorului potrivit căreia era plecat din localitate la data controlului nu a fost probată de nici un document în acest sens.
Cât priveşte necalibrarea celor 4 rezervoare de depozitare a alcoolului, motivarea instanţei excede obiectului litigiului de faţă şi nu poate justifica măsura admiterii acţiunii.
Recursul este nefondat.
Decizia nr. 092 din 24 februarie 2005, de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal nr. 337 din 30 ianuarie 2004, eliberată SC C.V. SRL Dorneşti a fost emisă de către Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării în temeiul art. 185 alin. (3) din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Din conţinutul acestui act administrativ unilateral rezultă că societatea comercială a încălcat prevederile art. 183 lit. e) din acelaşi cod, prin aceea că nu a asigurat accesul echipei de control în incinta antrepozitului fiscal de producţie a alcoolului situat la sediul social.
Dar, atât din cuprinsul notei de constatare întocmită la data de 11 februarie 2005, cât şi din nota de constatare întocmită la data de 14 februarie 2005, nu rezultă refuzul salariaţilor societăţii comerciale reclamante de a permite accesul comisarilor Gărzii Financiare în incinta antrepozitului fiscal.
Împrejurarea că administratorul societăţii nu era prezent la sediul antrepozitului deoarece plecase în altă localitate, este irelevantă din moment ce la 11 ianuarie 2005, membrii echipei de control s-au prezentat la sediul firmei şi în prezenţa supraveghetorului fiscal au ridicat o parte din documentele de evidenţă contabilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 183 alin. (3) lit. e) Cod Fiscal, antrepozitarul autorizat are obligaţia să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor.
Cum deja s-a arătat, la datele de deplasare a echipei de control, administratorul societăţii reclamante nu se află în localitate şi nu s-a dovedit câtuşi de puţin că el, sau alţi salariaţi din subordine ar fi împiedicat în vreun fel, accesul autorităţii fiscale în antrepozit.
Apreciind deci, că în condiţiile date, măsura gravă luată, de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal eliberată reclamantului nu se justifică şi adoptând atitudinea, curtea de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
Văzând şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.G.F.P.J. Suceava în calitate de mandatar al Ministerului Finanţelor Publice, împotriva sentinţei nr. 118 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1629/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 189/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
