ICCJ. Decizia nr. 1331/2007. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1331/2007
Dosar nr. 2600/36/2006
Şedinţa publică din 1 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 iunie 2006, reclamanta SC C.D.C. SRL Tulcea a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea pârâtului la emiterea ordinului pentru acordarea înlesnirilor la plată a obligaţiilor bugetare ale SC Ş.N. SA Sulina (fostă SC R. SA Sulina), în conformitate cu prevederile OUG nr. 26/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 244/2005 şi ale art. 49 din OUG nr. 26/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004, având în vedere prevederile contractului de privatizare nr. CT 21 din 17 octombrie 2001.
Totodată, reclamanta a solicitat suspendarea executării silite începute de Ministerul Finanţelor Publice asupra patrimoniului SC Ş.N. SA Sulina, până la soluţionarea acţiunii.
În motivarea cererii sale, reclamanta a solicitat instanţei să aprecieze „legalitatea şi mai ales oportunitatea acesteia", fiind pusă în situaţia de a apela la mijlocirea instanţei judecătoreşti pentru a determina autorităţile statului să facă aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Totodată, reclamanta a menţionat că a înaintat pârâtului, adresa nr. 70202 din 6 iunie 2005 (ca procedură prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004), prin care a solicitat reanalizarea cererii sale cu privire la acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare conform OUG nr. 26/2004 şi OUG nr. 26/2005 şi că i s-a răspuns prin adresa Ministerului Finanţelor Publice nr. 556926 din 6 decembrie 2005, în sensul menţinerii punctului de vedere exprimat prin adresa nr. 555483/2005, şi anume, că SC Ş.N. SA Sulina nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare.
Reclamanta a arătat că este acţionarul majoritar al SC Ş.N. SA Sulina, transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor a avut loc, conform art. 3.1 din contractul nr. CT 21 din 17 octombrie 2001, la data de 15 ianuarie 2002, SC Ş.N. SA Sulina nu a beneficiat de nici o facilitate cu privire la acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare nici în baza OUG nr. 88/1997, nici în baza Legii nr. 137/2002, iar după intrarea în vigoare a OUG nr. 26/2004 a solicitat A.V.A.S., prin mai multe adrese, demararea procedurii privind consolidarea privatizării SC Ş.N. SA Sulina, prin acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare, conform art. 49 din această ordonanţă, modificată şi completată ulterior prin Legea nr. 442/2005, dar fără rezultat.
Mai mult, arată reclamanta, s-a adresat A.V.A.S. şi după intrarea în vigoare a OUG nr. 26/2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 244/2005 care la art. II prevede că „societăţile comerciale la care transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării în vigoare a ordonanţei sau la care s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei, cuprinzând clauze referitoare la acordarea de înlesniri la plată de către autoritatea implicată în privatizare vor beneficia de înlesniri la plată, reglementate de prevederile Legii nr. 137/2002 şi/sau ale OUG nr. 26/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004", dar tot fără rezultat.
Societatea reclamantă apreciază că se încadrează în condiţiile impuse de lege, întrucât este o societate comercială privatizată înainte de data intrării în vigoare a OUG nr. 26/2005 şi în contractul de privatizare sunt cuprinse prevederi referitoare la acordarea de înlesniri la plată, în art. 7.1.3 din contractul nr. CT 21 din 17 octombrie 2001, fiind prevăzut faptul că „vânzătorul se obligă să sprijine societatea în demersurile întreprinse de acesta privind scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări la plata obligaţiilor bugetare datorate de societate".
Reclamanta a mai susţinut că prin adoptarea actelor normative arătate în cele ce preced, legiuitorul a dorit să instituie un regim de egalitate de tratament în ceea ce priveşte şansele desfăşurării activităţii economice, promovând soluţii legale menite să asigure reparaţii în ceea ce priveşte tratamentul datoriilor acumulate la bugete, pentru toate societăţile comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a acestor ordonanţe, astfel cum rezultă şi din nota de fundamentare a OUG nr. 26/2004.
Totodată, reclamanta apreciază că nu poate fi reţinută susţinerea pârâtului Ministerul Finanţelor Publice, în sensul că obligaţia conţinută de art. 7.1.3. din contract nu este una de rezultat, ci de diligenţe şi din această cauză, societatea nu poate beneficia de înlesniri, întrucât textul legal are cerinţa ca în contract să se facă referire la acordarea de înlesniri şi nu ca prin contract să se acorde în mod expres înlesniri.
A mai arătat reclamanta, că şi în situaţia în care contractul de privatizare nu ar fi cuprins prevederi referitoare la acordarea de înlesniri erau aplicabile dispoziţiile art. 49 din OUG nr. 26/2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004, articol menţinut şi după intrarea în vigoare a OUG nr. 26/2005, fiind un text prin care se rezolvă consolidarea privatizărilor prin acordarea de înlesniri în mod egal, art. II al O.U. G. nr. 26/2005 prevăzând acordarea de înlesniri pentru toate societăţile privatizate care îndeplinesc condiţiile menţionate, diferenţierea făcându-se doar în funcţie de legea în baza căreia s-a făcut privatizarea: Legea nr. 137/2002, pentru societăţile privatizate după data de 1 decembrie 2001 şi OUG nr. 26/2004, pentru toate societăţile privatizate până la intrarea în vigoare a ordonanţei.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii şi arătând, în esenţă, că având în vedere prevederile legale aflate în vigoare la data transferului dreptului de proprietate, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru ca societatea reclamantă să poată beneficia de acordarea de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare restante, conform art. 49 din OUG nr. 26/2004, întrucât acestea nu sunt prevăzute şi individualizate nici în contract şi/sau în actul normativ în vigoare la data transferului de proprietate.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 629/CA din 25 septembrie 2006, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând, în esenţă, că reclamanta nu îndeplineşte cumulativ condiţiile prevăzute de art. 49 alin. (1) din OUG nr. 26/2004 şi nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 49 alin. (3) din OUG nr. 26/2004, modificată. Totodată, instanţa de fond a reţinut că nici dispoziţiile legale ulterioare nu sunt aplicabile, în condiţiile în care privatizarea s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 137/2002, iar SC Ş.N. SA Sulina nu cade sub incidenţa dispoziţiilor OUG nr. 26/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC C.D.C. SRL Tulcea, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor sale de recurs, fără a le structura conform dispoziţiilor art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004, recurenta susţine că intimata şi instanţa de fond greşit au reţinut că art. 49 alin. (1) din OUG nr. 26/2004 reglementează consolidarea privatizării societăţilor comerciale privatizate după 1 decembrie 2001, situaţie în care SC Ş.N. SA Sulina nu se regăseşte şi că privatizarea SC Ş.N. SA Sulina nu se circumscrie nici prevederilor art. II din OUG nr. 26/2005, tocmai pentru că nu se încadrează în cele ale OUG nr. 26/2004.
Astfel, arată recurenta, instanţa de fond nu a avut în vedere că la momentul în care a înaintat solicitarea începerii procedurii către A.V.A.S., textul art. 49 din OUG nr. 26/2004 nu prevedea în alin. (1) limitarea datei privatizării beneficiare la 1 decembrie 2001, solicitarea sa cu privire la consolidarea privatizării şantierului ar fi trebuit soluţionată în raport cu prevederile legale în vigoare la acea dată. De asemenea, se susţine că societatea a fost privatizată după 1 decembrie 2001, respectiv la 15 ianuarie 2002, conform clauzei contractuale privind transferul de proprietate pe pachetul de acţiuni, iar nu la data semnării contractului.
Mai susţine recurenta, că instanţa de fond a dat o greşită interpretare dispoziţiilor art. 49 care reglementează consolidarea privatizării în două ipoteze distincte, societatea întemeindu-şi cererea pe prevederile art. 49 alin. (3) din OUG nr. 26/2004, nefiind, deci, posibilă nici invocarea unei răspunderi contractuale a vânzătorului.
Mai mult, arată recurenta, circumscrierea privatizării SC Ş.N. SA Sulina, în ipoteza art. 49 alin. (3) din OUG nr. 26/2004, face ca şi prevederile art. II din OUG nr. 26/2005 să-i fie aplicabile, contrar celor reţinute de instanţa de fond.
O altă critică vizează şi faptul că, deşi instanţa de fond a reţinut că cea care trebuia să întreprindă demersurile pentru acordarea înlesnirilor la plată, trebuia să fie chiar Ş.N., totuşi aceasta nu a reţinut lipsa calităţii procesuale active şi nici nu putea să o facă, întrucât recurenta-reclamantă deţine peste 99% din capitalul social al societăţii.
În plus, recurenta arată şi că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că la data privatizării societăţii nu ar fi existat vreun act normativ care să prevadă posibilitatea acordării înlesnirilor la plată, atâta timp cât a făcut referire la dispoziţiile în vigoare ale OUG nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale.
La data de 16 februarie 2006, recurenta-reclamantă a formulat precizări ale motivelor de recurs, susţinând, în esenţă, că SC Ş.N. SA Sulina poate beneficia de înlesniri, atât conform prevederilor actelor normative în vigoare la data transferului dreptului de proprietate (art. 152 din OUG nr. 88/1997 şi OG nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare), cât şi în conformitate cu art. 7.1.3 din contractul de vânzare-cumpărare (clauză în care, potrivit legii, se face referire la înlesniri şi care sunt textual aceleaşi cu cele ale art. 152 din OUG nr. 88/1997), creditorul bugetar trebuind, în final, să acorde mai multe sau cel puţin una dintre următoarele înlesniri: scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări, invocând, totodată, şi dispoziţiile Codului civil (art. 969-977, art. 970 alin. (2), art. 978 şi art. 984).
Recurenta revine şi cu precizări referitoare la aplicarea dispoziţiilor alin. (2) al art. II din OUG nr. 26/2005 privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante, aşa cum au fost modificate şi completate prin pct. 2 şi 3 ale articolului unic din Legea nr. 244/2005, arătând că Ş.N. îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de acordarea înlesnirilor de plată prin emiterea ordinului comun conform art. 49 din OUG nr. 26/2004, întrucât prin OUG nr. 26/2005, modificată prin Legea nr. 244/2005, s-au reglementat măsuri reparatorii.
În concluzie, recurenta solicită ca Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să fie obligat la emiterea ordinului comun pentru SC Ş.N. SA Sulina, potrivit dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S. şi consolidarea unor privatizări, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. II alin. (2) din OUG nr. 26/2005 privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante, aşa cum au fost modificate şi completate prin pct. 2 şi 3 ale articolului unic din Legea nr. 244/2005, în acest fel realizându-se consolidarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. CT 21 din 17 octombrie 2001 şi alinierea societăţii comerciale SC Ş.N. SA Sulina la egalitate cu celelalte societăţi comerciale privatizate care au beneficiat de astfel de facilităţi.
Examinând cauza, în raport cu toate criticile formulate soluţiei instanţei de fond, cu toate probele administrate, precum şi toate dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 49 din OUG nr. 26/2004 (M. Of. nr. 385/30.04.2004) „pentru societăţile comerciale privatizate de A.P.A.P.S. şi la care în dosarele de prezentare în vederea privatizării nu a fost prevăzută posibilitatea acordării de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare şi/sau a creanţelor proprii ale A.P.A.P.S. faţă de aceste societăţi comerciale, dar contractele de privatizare deja încheiate cuprind prevederi referitoare la acordarea de înlesniri la plată, la solicitarea A.P.A.P.S., creditorii bugetari şi/sau A.P.A.P.S., după caz, vor acorda înlesnirile la plată prevăzute în contracte, dar în limita prevederilor din actele normative în vigoare la data privatizării acestora".
Ulterior, forma iniţială a textului de lege a fost modificată, în sensul că „societăţile comerciale cu capital majoritar de stat, privatizate după 1 decembrie 2001 şi până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi la care în dosarele de prezentare în vederea privatizării nu a fost prevăzută posibilitatea acordării de înlesniri la plata obligaţiilor bugetare şi/sau a creanţelor proprii faţă de aceste societăţi comerciale, beneficiază de înlesnirile la plată prevăzute în:
a) contractele de vânzare-cumpărare de acţiuni; sau
b) în actele normative care prevedeau acordarea de înlesniri, în vigoare la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
La solicitarea A.P.A.P.S., creditorii bugetari şi/sau A.P.A.P.S., după caz, vor acorda înlesnirile la plată prevăzute în contracte sau cele prevăzute în actele normative în vigoare la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor.
Societăţile comerciale privatizate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi la care în contractele de privatizare deja încheiate sunt cuprinse prevederi referitoare la acordarea de înlesniri la plată, datorate şi neachitate la data transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor, vor beneficia de emiterea ordinelor comune pentru acordarea înlesnirilor prevăzute în contract", modificarea fiind realizată prin Legea nr. 442/2004, pentru aprobarea OUG nr. 26/2004 (M. Of. nr. 1005/1.11.2004).
Apoi, prin art. II din OUG nr. 26/2005 (M. Of. nr. 296/2005), s-a prevăzut că :„(1) Înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se vor derula potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data acordării.
(2) Societăţile comerciale la care transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi/sau care au clauze în contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni, referitoare la acordarea de înlesniri la plată de către autoritatea implicată în privatizare, cu creditorii bugetari, vor beneficia de înlesnirile la plată reglementate de prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, şi/sau ale OUG nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S. şi consolidarea unor privatizări, cu modificările şi completările ulterioare, după caz", text modificat prin Legea nr. 244/2005 pentru aprobarea OUG nr. 26/2005 (M. Of. nr. 637/20.07.2005), în sensul că „societăţile comerciale la care transferul dreptului de proprietate a avut loc până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă sau la care s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, cuprinzând clauze referitoare la acordarea de înlesniri la plată de către autoritatea implicată în privatizare, cu creditorii bugetari vor beneficia de înlesnirile la plată reglementate de prevederile Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, cu modificările şi completările ulterioare, cu excepţia prevederilor art. 18 alin. (62) şi/sau ale OUG nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul A.P.A.P.S. şi consolidarea unor privatizări, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 442/2004, cu modificările ulterioare, după caz".
În cauză, este de necontestat că recurenta-reclamantă a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. CT 21 din 17 octombrie 2001, cu A.P.A.P.S., sucursala Regională Sud Est, iar potrivit dispoziţiilor pct. 7.1.3. din contract, vânzătorul se obligă să sprijine societatea în demersurile întreprinse de aceasta privind scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări la plata obligaţiilor bugetare datorate de societate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că acesteia nu-i sunt aplicabile dispoziţiile mai sus arătate, iar răspunsul comunicat de intimata-pârâtă este în deplină concordanţă cu dispoziţiile legale şi situaţia de fapt corect stabilită de instanţa de fond.
De altfel, chiar din conţinutul acţiunii rezultă conştientizarea fragilităţii susţinerilor recurentei-reclamante care încearcă să-şi motiveze juridic demersul deşi nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a beneficia de facilităţile solicitate.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată, iar criticile aduse acesteia nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.D.C. SRL Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 629/CA din 25 septembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, precum şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1298/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 14/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
