ICCJ. Decizia nr. 1375/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1375/2007
Dosar nr. 2062/35/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamantul G.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 261 din 28 aprilie 2006 emisă de pârâta C.J.P.S.M. şi acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 în calitate de soţ supravieţuitor al soţiei sale G.A.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că soţia sa G.A. s-a născut la 17 august 1932 în satul Amati, judeţul Satu – Mare şi împreună cu părinţii au fost evacuaţi din domiciliu şi persecutaţi din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 210/ CA din 29 noiembrie 2006 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.C., cu motivarea că nu au fost prezentate suficiente dovezi în susţinerea cererii.
Împotriva sentinţei susmenţionate a declarat recurs G.C., care a motivat că refugiul soţiei sale şi a familiei sale a avut loc din motive etnice, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar.
Recursul este nefondat.
Analizând declaraţiile martorilor se reţine că soţia recurentului, G.A., născută Bărbulescu, la 17 august 1932 în satul Amati, împreună cu familia tata, mama, frate, surori s-au mutat în anul 1937 din satul Amati în localitatea Satu - Mare, deoarece tatăl lucra la C.F.R. Satu Mare, dar în perioada septembrie 1940 - 1947, toţi s-au întors din Satu Mare în satul Amati. Martorii, vecinii de peste drum precizează că, au ajutat familia să se mute atât în 1937 cât şi în 1940. Aceştia relatează că:
- familia a cumpărat o casă de locuit în Satu Mare (casa cumpărată cu acte în regulă, conform afirmaţiilor reclamantului G.C., neaprobate însă);
- fostul proprietar al casei, maghiar, după vânzarea casei a plecat în Ungaria, însă s-a întors în luna septembrie 1940 în localitatea Satu Mare, şi a evacuat familia Bărbulescu, din casa pe care a cumpărat-o de la acesta familia soţiei reclamantului, refuzând să restituie banii încasaţi în urma tranzacţiei.
Reclamantul arată că, fratele soţiei, B.G. a avut câştig de cauză după mai multe procese; totodată face trimitere şi la situaţia surorilor soţiei: N.F. din Brăila şi A.A. din Satu Mare.
Se mai reţine în speţă că pentru eliminarea neajunsurilor legale de existenţa domiciliului, a casei din Satu Mare în proprietatea familiei B. se impunea completarea probaţiunii cu prezentarea cel puţin a extrasului C.F. privind casa, sens în care, se impunea completarea acţiunii reclamantului şi a declaraţiilor martorilor cu dovada existentei casei în proprietatea familiei B. Ori reclamantul, în ciuda afirmaţiei: cumpărarea casei s-a realizat cu acte în regulă, arată că, nu găseşte C.F. pentru casa. De asemenea, nu este indicată locaţia casei, nici măcar adresa din Satu Mare.
Din analiza documentelor ce formează prezentul dosar, nu rezultă că evacuarea s-a realizat pe motive etnice.
Aşadar, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Oradea că acţiunea reclamantului G.C. este netemeinică, apreciind absolut necesară completarea probatoriului astfel încât să se facă înainte de toate, dovada existenţei casei în proprietatea familiei B., şi nu în ultimul rând să se facă dovada persecuţiei etnice; şi toate acestea indiferent de soluţiile date în alte cazuri.
În ciuda precizărilor ulterioare pe care le regăsim în Nota de relaţii, anexată recursului, nu pot fi reţinute împrejurările invocate de către recurent atâta vreme cât nu sunt probate, acesta ar trebui să facă demersurile necesare în vederea identificării fostei case indicată în Nota de relaţii, atâta vreme cât cunoaşte anumite stări de fapt şi drept privind regimul juridic al imobilului existenţa unui contract de vânzare cumpărare din 1938 şi includerea imobilului în planul de demolări în vederea construirii Staţiei C.F.R. Satu Mare Ferăstrău, actuala Satu Mare Sud.
În consecinţă, sentinţa Instanţei de Fond este legală şi temeinică, situaţie în raport de care recursul este nefondat şi urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinţei civile nr. 210 din 29 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1365/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1404/2007. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
