ICCJ. Decizia nr. 1363/2007. Contencios. Anulare act de control constatare încheiat de organele financiare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1363/2007
Dosar nr. 12159/1/2005
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 165 din 8 iulie 2005, a respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta SC A.U. SRL Petroşani în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Hunedoara, pentru anularea deciziei de impunere nr. 142/20835 din 21 aprilie 2005 şi a raportului de inspecţie fiscală întocmit la aceeaşi dată, admiţând excepţia invocată de pârâtă în acest sens pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că atât legea generală în materia contenciosului administrativ, cât şi Codul de procedură fiscală prevede obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile şi în situaţia renunţării la jurisdicţiile administrative speciale prevăzute de unele legi şi întrucât reclamanta nu a înţeles să urmeze procedura prevăzută de art. 176 C. proCod Fiscal, care este o procedură administrativă şi nu una administrativ-jurisdicţională specială în sensul dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 554/2004, devin incidente prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, prin prima cărora se impune respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă şi cererea de suspendare a executării actelor atacate, motivat de faptul că acţiunea în contencios fiscal depusă direct la instanţă fără îndeplinirea procedurii prealabile prin interpretarea greşită a prevederilor art. 6 şi 7 din Legea nr. 554/2004 este inadmisibilă, iar reclamanta nu a făcut dovada depunerii unei contestaţii şi la organul administrativ atacat, astfel că nu sunt îndeplinite nici condiţiile prevăzute de art. 14 din aceeaşi lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul legal, reclamanta SC A.U. SRL Petroşani, solicitând casarea ei, trimiterea dosarului către D.G.F.P. Hunedoara şi suspendarea executării actelor atacate până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Recurenta a criticat hotărârea pentru nelegalitate, susţinând că prin soluţia de respingere a acţiunii ca inadmisibilă, fără a se dispune trimiterea dosarului către un alt organ competent, i-a fost îngrădit accesul liber la justiţie garantat prin legea fundamentală.
A mai precizat recurenta că în opinia sa procedura prevăzută de art. 176 C. proCod Fiscal constituie o jurisdicţie administrativă specială, deci facultativă conform art. 6 din Legea nr. 554/2005 şi art. 21 alin. (4) din Constituţia României, motiv pentru care s-a adresat direct instanţei de judecată, iar în ipoteza în care s-a reţinut că sesizarea instanţei este consecinţa interpretării greşite a acestor prevederi legale se impunea trimiterea dosarului spre soluţionare organului jurisdicţional competent.
Recursul nu este fondat.
Examinând actele dosarului, susţinerile recurentei prin prisma dispoziţiilor art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea atacată este dată cu aplicarea corectă a legii sub aspectul soluţionării excepţiei inadmisibilităţii acţiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile, nefiind dat nici un motiv care să impună modificarea sau casarea acesteia, pentru considerentele în continuare arătate.
Reclamanta s-a adresat direct instanţei de contencios administrativ pentru anularea deciziei de impunere nr. 142/20835 din 21 aprilie 2005 şi a Raportului de jurisdicţie fiscală din 21 aprilie 2005, precizând că a renunţat la calea de atac administrativ jurisdicţională, în considerarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 554/2004, această intenţie fiind notificată şi organului administrativ-jurisdicţional.
În conformitate cu prevederile art. 175 C. proCod Fiscal, împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
Procedura de soluţionare a acestor contestaţii, reglementată de art. 175-187 C. proCod Fiscal este o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicţie specială administrativă în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţia României, republicată şi art. 6 din Legea nr. 554/2004.
Curtea Constituţională a statuat în mod constant că dispoziţiile C. proCod Fiscal nu instituie jurisdicţii speciale administrative, în sensul art. 21 alin. (4) din Constituţie, ce reglementează proceduri de recurs administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele administrative atacate sau organelor superioare ale acestora de a reveni asupra măsurilor luate sau de a le redimensiona în limitele prevăzute de lege. Asemenea proceduri nu întrunesc elementele definitorii ale activităţii de jurisdicţie, caracterizată prin soluţionarea de către un organ independent şi imparţial a litigiilor privind existenţa, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective, ele fiind specifice funcţiei administrative.
Pe de altă parte, art. 7 din Legea nr. 554/2004 instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile de către persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, anterior sesizări instanţei, chiar şi pentru ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicţională şi nu s-a optat pentru aceasta.
Din coroborarea acestor prevederi legale, care concură în speţă, rezultă aşadar că era obligatorie parcurgerea procedurii administrative prealabile care, evident, în raport cu natura juridică a actului atacat, se impunea a fi efectuată în condiţiile stabilite prin art. 175-188 C. proCod Fiscal
Întrucât această procedură prealabilă constituie o condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborată cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ., iar reclamanta nu a înţeles să o urmeze, prima instanţă a concluzionat în mod corect că se impune adoptarea soluţiei de respingere a acţiunii ca fiind inadmisibilă, într-o atare situaţie soluţia de trimitere a dosarului organului administrativ competent, preconizată de recurent, neavând nici un fundament juridic.
Raportat la considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.U. SRL Petroşani, împotriva sentinţei nr. 165 din 8 iulie 2005 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1361/2007. Contencios. Sancţiune pentru... | ICCJ. Decizia nr. 1366/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
