ICCJ. Decizia nr. 1371/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1371/2007
Dosar nr. 6067/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 6067/2/2006 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, numitul I.O. a solicitat ca, în contradictoriu cu M.A.I. să se anuleze Ordinul nr. S/II/5194 din 3 octombrie 2005 de încetare a raporturilor de serviciu în baza art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea 360/2002, emis de pârât, anularea Hotărârii nr. 16 din 12 mai 2006 a Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor din cadrul M.A.I., precum şi a Hotărârii nr. 1 din 20 februarie 2006 a Comisiei de soluţionare a imputaţiilor din cadrul I.P.J. Buzău şi a deciziei de imputare din 21 decembrie 2005 emisă de acesta.
Reclamantul a solicitat şi suspendarea executării deciziei de imputare, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acestei din urmă cereri, reclamantul arată că, în calitatea de auditor de justiţie (la I.N.M.) primeşte o indemnizaţie inferioară faţă de salariul pe care îl primea ca ofiţer de poliţie, astfel încât executarea deciziei de imputare i-ar aduce însemnate prejudicii, constituind o sarcină financiară grea.
Invocă reclamantul şi existenţa unor obligaţii financiare care îi grevează indemnizaţia de auditor: rambursarea unui credit la B.R.D., abonamentul la serviciul de internet şi cel telefonic, cheltuielile de întreţinere la căminul I.N.M. şi cheltuielile premergătoare căsătoriei sale civile.
Prin completarea acţiunii depusă la 2 august 2006, reclamantul a argumentat suplimentar necesitatea soluţionării de urgenţă a cererii de suspendare cu existenţa titlului executoriu din 21 iunie 2006 (emis ulterior introducerii acţiunii) al D.G.F.P. Buzău pentru suma de 18209 lei (RON), invocând în drept dispoziţiile art. 15 alin. (2) cu referire la art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Instanţa, prin încheierea din 29 noiembrie 2006, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a deciziei de imputare, reţinând, pe de o parte, că măsura suspendării executării unui act administrativ, astfel cum este prevăzută de legea contenciosului administrativ este o măsură de excepţie, care poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi dacă se face dovada acestora, dar în speţă, reclamanta nu face dovada existenţei unui caz bine justificat şi prevenirii unei pagube iminente pentru a-şi justifica cererea de suspendare a actului administrativ în litigiu.
Pe de altă parte, a reţinut instanţa că reclamantul, împotriva actului începător de executare silită, somaţie-dosar de executare, s-a adresat cu contestaţie A.F.P.M.B., solicitând suspendarea executării silite începută împotriva sa în temeiul titlului executoriu, iar titlul executoriu respectiv priveşte cheltuielile de şcolarizare imputate prin Decizia de imputare dedusă în principal judecăţii pe calea contenciosului administrativ, iar faţă de dispoziţiile dreptului comun în materie art. 399 şi urm. C. proc. civ., ca şi în raport de dispoziţiile Codului de procedură fiscală, reclamantul are calea dreptului comun de a contesta executarea silită începută împotriva sa.
Împotriva acestei încheieri a formulat în termen recursul de faţă reclamantul, cererea fiind legal timbrată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că, potrivit înscrisurilor pe care le-a depus, valoarea aproximativă a cheltuielilor lunare pe care le are este de 400 RON, iar pentru căsătoria sa a efectuat cheltuieli de circa 24000 RON.
Arată recurentul că somarea sa de către A.F.B. dovedeşte că Decizia de imputare va fi pusă în executare, ceea ce îi va cauza o pagubă iminentă.
Consideră recurentul că situaţia sa reprezintă un caz bine justificat care să impună suspendarea deciziei de imputare, cu atât mai mult cu cât prin acţiune a înţeles să conteste însăşi modalitatea în care I.P.J. Buzău a ajuns la acel cuantum al cheltuielilor de şcolarizare imputate.
Apreciază recurentul că această creanţă nu poate fi considerată certă, cât timp nu a rezultat dintr-un act motivat temeinic, în sensul dispoziţiilor art. 25 alin. (5) din OG nr. 121/1998, iar imputarea s-a bazat pe angajamentul din 22 septembrie 1997 încheiat de reclamant cu Academia de Poliţie, pe care însă el nu l-a semnat.
Arată recurentul că la, stabilirea prejudiciului, intimaţii nu au ţinut cont de faptul că el a beneficiat de gratuitate la cazarea în cămin, în temeiul art. 108 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, întrucât mama sa a fost profesoară.
Apreciază recurentul că, având salariu, în situaţia în care actul de imputare ar rămâne valabil, intimatele ar putea să facă executarea prin poprire, astfel încât nu se impune o executare de urgenţă a titlului executoriu.
În fine, invocă recurentul două precedente judiciare în care aceeaşi instanţă a admis cererile de suspendare a executării în cauze similare ale unor colegi ai săi.
Recursul nu se fondează.
Raportate la dispoziţiile art. 15, cu trimitere la cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, motivele de suspendare a executării invocate nu ilustrează existenţa unui „caz bine justificat", în măsura în care Decizia de imputare este doar actul subsecvent ordinului de serviciu, a cărui legalitate trebuie analizate în primul rând.
Pe de altă parte, Decizia de imputare, ca titlu executoriu, este supusă unei proceduri speciale de suspendare în cadrul contestaţiei la executare, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Sub cel ce-al doilea aspect, cel al prevenirii producerii unei pagube iminente, argumentele aduse de recurent nu sunt concludente.
În ceea ce priveşte criticile de fond aduse deciziei de imputare, ele nu pot fi analizate în cadrul procedurii suspendării, ci la soluţionarea în fond a cauzei.
În fine, precedentul judiciar nu constituie izvor de drept, cu atât mai puţin într-o procedură specială în care împrejurările de fapt sunt esenţiale şi pot duce la soluţii diferite de la caz la caz.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.O., împotriva încheierii din 29 noiembrie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 6067/2/2006, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1370/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1379/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
