ICCJ. Decizia nr. 1380/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1380/2007
Dosar nr. 12843/1/2006
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ formulată la data de 17 noiembrie 2005, recurenta C.C. a solicitat anularea Hotărârii nr. 464/2005 a P.C.S.M. şi obligarea pârâtului la validarea examenului de promovare într-o funcţie de execuţie vacantă cu consecinţa recunoaşterii gradului de judecător de tribunal, în vederea promovării şi transferării sale efective la Tribunalul Olt.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 42 din 10 februarie2006 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând incidenţa prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Prin Decizia nr. 2180 din 8 iunie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de C.C. împotriva Hotărârii nr. 464 din 12 octombrie 2005 a P.C.S.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut că promovarea în funcţie de execuţie a candidaţilor declaraţi reuşiţi la examen, se face în ordinea mediilor obţinute şi în limita numărului de posturi vacante anunţate. La examenul de promovare într-o funcţie superioară de execuţie din sesiunea octombrie – noiembrie 2003, pentru Tribunalul Olt, a fost anunţat un singur post de judecător, iar prin Hotărârea C.S.M. nr. 54/2003, dintre magistraţii care au susţinut examenul a fost promovat şi transferat la respectiva instanţă judecătorul care a obţinut cea mai mare medie, respectiv media 9,84.
În consecinţă, s-a reţinut că hotărârea atacată a fost adoptată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie şi în condiţiile date.
Împotriva deciziei sus-menţionate a formulat cerere de revizuire C.C., la data de 6 septembrie 2006, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin motivele cererii de revizuire dezvoltate ulterior, la data de 28 noiembrie 2006, revizuienta a precizat că în sensul prevederilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou doveditor care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, este în speţă, o hotărâre judecătorească, respectiv Decizia nr. 1785/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a admis recursul declarat de o altă persoană împotriva Hotărârii C.S.M. nr. 106/2006, fiind obligată această autoritate la emiterea unei noi hotărâri de promovare a respectivei persoane în funcţia de judecător la Curtea de Apel Craiova.
În fine, a mai arătat revizuienta că prin existenţa acestei hotărâri a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contrară celei atacate prin revizuire, se demonstrează că unor situaţii identice trebuie să le fie aplicabile soluţii identice, fiind evidentă discriminarea creată în situaţia sa.
Examinând cererea de revizuire de faţă, în condiţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceasta nu întruneşte toate condiţiile de admisibilitate în raport de motivul invocat ca temei şi prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pentru următoarele consideraţiuni.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prima ipoteză, invocată ca temei al cererii de revizuire al Deciziei Înaltei Curţi la nr. 2180 din 8 iunie 2006, se are în vedere situaţia în care la data pronunţării deciziei atacate, instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri deoarece nu i-au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluţia dată.
Independent de împrejurarea că în jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a decis că are valoare de înscris nou o hotărâre judecătorească intervenită după soluţionarea litigiului în fond, în cazul de faţă, pronunţată anterior deciziei atacate, respectiv la 17 mai 2006, faţă de 8 iunie 2006, dar motivată ulterior, deci care în mod obiectiv nu putea fi prezentată instanţei de recurs, Înalta Curte reţine că nu sunt îndeplinite în cauza de faţă toate cerinţele impuse de textul invocat pentru a se aprecia că este admisibilă revizuirea solicitată.
Astfel, Înalta Curte reţine că în cazul revizuirii formulate în temeiul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., înscrisul nou invocat, printre alte condiţii, trebuie să îndeplinească şi cerinţa de a fi determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.
Această condiţie nu este îndeplinită în cazul revizuirii de faţă, întrucât înscrisul invocat nu atestă o altă situaţie de fapt decât cea cuprinsă în actele care au fost analizate de instanţa de recurs.
Cu alte cuvinte, Decizia nr. 1785 din 17 mai 2006, care priveşte cu totul altă persoană, respectiv pe d-na R.I., chiar în măsura în care vizează valorificarea rezultatului obţinut la un examen de promovare a unui judecător într-o funcţie de execuţie din sesiunea octombrie - noiembrie 2003, chiar cunoscută de instanţa de recurs la data pronunţării deciziei atacate, nu ar fi putut schimba cu nimic soluţia dată.
Din considerentele Deciziei nr. 2180 din 8 iunie 2006, rezultă cu claritate că revizuienta - recurentă, a atacat o altă hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii decât cea examinată prin Decizia nr. 1785/2006, solicitându-se promovarea într-o funcţie de execuţie pe un post vacant la 14 septembrie 2005, în urma promovării unui examen în anul 2003, perioada octombrie – noiembrie, în urma căruia recurenta s-a clasat pe locul 5. La acel examen, pentru Tribunalul Olt, pentru care şi revizuienta a solicitat recunoaşterea gradului de judecător, în vederea promovării şi transferării efective, a fost anunţat un singur post de judecător, iar prin Hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii a fost promovat judecătorul care a obţinut cea mai mare medie la acea dată, respectiv 9,84, pretenţiile ulterioare ale revizuientei - recurente fiind apreciate ca neavând nici un suport legal.
Este de menţionat de altfel că Înalta Curte, printr-o soluţie de principiu şi de unificare a practicii judiciare în materia valorificării ulterioare a rezultatelor obţinute la examenele de promovare, adoptată în cursul anului 2006, a statuat că aceasta poate fi examinată numai prin prisma reglementărilor în vigoare la data susţinerii examenului de promovare, potrivit principiului „tempus regit actum".
Or, din această perspectivă, este evident că rezultatele examenului susţinut de revizuientă în perioada octombrie – noiembrie 2003, sub imperiul Legii nr. 92/1992 şi a regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 2958/C/2001, care nu prevedeau posibilitatea valorificării ulterioare, nu puteau fi totuşi valorificate, la o dată ulterioară, în temeiul altor reglementări, cu conţinut diferit, care nu erau în vigoare la data susţinerii examenului la care s-a făcut referire în Decizia invocată ca temei al revizuirii.
Concluzionând aşadar, în sensul că Decizia nr. 2180 din 8 iunie 2006 a cărei revizuire se cere a fost pronunţată în baza unei juste şi legale aprecieri a probelor administrate ca şi a interpretării corecte a prevederilor legale incidente, în raport de situaţia de fapt reţinută, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire de faţă, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., pentru neîndeplinirea uneia dintre condiţiile de admisibilitate cerute a fi cumulativ întrunite de respectivul text, respectiv cea vizând caracterul determinant al înscrisului nou invocat, respectiv o altă decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.C., împotriva deciziei nr. 2180 din 8 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1379/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1383/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
