ICCJ. Decizia nr. 1461/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1461/2007
Dosar nr. 6954/59/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 06 noiembrie 2006 reclamanta G.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., să se dispună anularea Hotărârii nr. 10036 din 06 octombrie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că hotărârea emisă de pârâtă este nelegală, deoarece a făcut dovada că s-a născut la data de 2 aprilie 1942, în localitatea Omor, judeţul Timiş, unde părinţii săi au fost strămutaţi, începând cu anul 1940, din localitatea Ghelengic, judeţul Caliacra.
Prin sentinţa civilă nr. 326 din 4 decembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei G.G., a anulat Hotărârea nr. 10036 din 06 octombrie 2006 emisă de pârâta C.J.P.T. pe care a obligat-o să-i emită o nouă decizie, prin care să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a se pronunţa în acest sens Instanţa de Fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut la 2 aprilie 1942 în localitatea Omor, judeţul Timiş, unde mama acesteia fusese strămutată din anul 1940. Instanţa fondului a mai reţinut că minoră fiind, cu domiciliul la părinţii săi, reclamanta a avut imediat după naştere domiciliul de persoană strămutată, fiindu-i aplicabile dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.T.
Recurenta consideră că reclamantă nu este îndreptăţită să i se recunoască statutul de persoană strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu, deoarece s-a născut la 2 aprilie 1942 în judeţul Timiş, iar la data strămutării mamei sale, în septembrie 1940, nu era nici măcar concepută, naşterea producându-se după 18 luni ( aproximativ 540 zile).
Sunt invocate precizările din 12 septembrie 2002 emise de C.N.P.A.D.A.S. potrivit cărora „de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, coroborate cu cele ale art. 654 C. civ., beneficiază şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate", precum şi precizările din 26 septembrie 2002 emise de aceiaşi autoritate, potrivit cărora sintagma „concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor" se referă doar la copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor conform perioadei de concepţie a copilului recunoscută de C. fam.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi declaraţiile de martor evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut pe teritoriul României, în localitatea Omor, judeţul Timiş la data de 2 aprilie 1942 mama acesteia a fost obligată să se refugieze de pe teritoriul cedat Bulgariei prin Tratatul de la Craiova din septembrie 1940 (din localitatea Ghelengic, judeţul Caliacra).
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Nu pot fi primite drept argumente în sprijinul recursului, documentele emise sub formă de precizări emise de diferite autorităţi, întrucât acestea sunt lipsite de forţă juridică, după cum în mod just a constatat acest lucru şi Instanţa de Fond.
Câtă vreme reclamanta a făcut dovada că s-a născut pe timpul strămutării mamei sale ca urmare a schimbului de populaţie reglementat prin Tratatul româno - bulgar din septembrie 1940, nu există vreun temei de a o exclude pe aceasta de la beneficiul drepturilor compensatorii acordate potrivit Legii nr. 189/2000.
Rezultă că Instanţa de Fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T. împotriva sentinţei civile nr. 326/2006 din 4 decembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1417/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1509/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
