ICCJ. Decizia nr. 1417/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1417/2007
Dosar nr. 1942/2/2005
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 februarie 2006, reclamanta SC B.A.T.R.I. SRL, a chemat în judecată A.F.M. solicitând anularea Deciziei nr. 12 din 24 noiembrie 2005; a raportului de inspecţie din 31 august 2005, Deciziei de impunere 33819 din 31 august 2005 şi exonerarea de plata sumei de 9.898.644,96 RON cu titlu de contribuţie de 1,5% din valoarea de comercializare a produselor finite din tutun, plus dobânzile şi penalităţile aferente precum şi de plata sumei de 133.648,57 RON, diferenţă contribuţie datorată pentru cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă, plus dobânda şi penalităţile aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut pe cale de excepţie că deciziile atacate cât şi raportul de inspecţie nu se supun reglementărilor C. proCod Fiscal, respectiv procedurii de contestare prevăzute de acestea. Pe fondul litigiului a susţinut că în ceea ce priveşte contribuţia de 1,5% din valoarea de comercializare a produselor din tutun cu dobânzi şi penalităţi nu se datorează întrucât legea fiscală nu prevede obligaţia calculării, virării şi termenul scadent, iar în ce priveşte diferenţa de contribuţie, organul fiscal a stabilit-o eronat printr-o greşită interpretare a dispoziţiilor legale.
Prin sentinţa civilă nr. 1352 din 7 iunie 2006 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea; a anulat Decizia nr. 12 din 24 noiembrie 2005, raportul de inspecţie fiscală şi Decizia de impunere pentru 133.648,57 RON, diferenţa de contribuţie pentru cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţă, plus penalităţile şi dobânzile aferente.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa a reţinut că în ce priveşte această sumă s-a aplicat o metodologie de calcul greşită, prin însumarea procentelor de 15% şi respectiv 12% prevăzute pentru valorificarea şi reciclarea ambalajelor, ceea ce depăşea obligaţia stabilită prin art. 8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 73/2000 şi la care ar fi putut fi obligată reclamanta.
Referitor la suma reprezentând 1,5% din valoarea de comercializare a produselor din tutun, s-a apreciat ca fiind corect datorată, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 73/2000 astfel cum a fost modificată de Legea nr. 293/2002, plata acesteia urmând a se face până în ziua de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi.
Astfel în recursul său, reclamanta SC B.A.T.R.I. SRL a criticat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti susţinând că în mod greşit s-au apreciat ca aplicabile în speţă dispoziţiile C. proCod Fiscal dat fiind că „Declaraţia privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat" astfel cum a fost modificată de O.M.F. nr. 91/2005 şi O.M.F. nr. 677/2005, nu cuprinde la anexa 3, nomenclatorul obligaţiilor de plată la bugetul general consolidat şi contribuţiile datorate la Fondul de Mediu.
Tot greşit s-a apreciat ca fiind competentă să soluţioneze contestaţia A.F.M., în loc de D.G.S.C. din cadrul A.F.M.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că nu datorează contribuţia de 1,5% din valoarea de comercializare a produselor din tutun şi cu atât mai puţin dobânzile şi penalităţile aferente întrucât modificările aduse Legii nr. 73/2000 prin Legea nr. 293/2002, ca şi rectificările apărute în M. Of. nr. 57/2003 nu prevăd calcularea şi virarea acesteia şi cu atât mai puţin o dată scadentă de plată.
În recursul său, A.F.M. a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei Curţii de Apel Bucureşti determinată de aplicarea greşită a legii.
Astfel, recurenta a criticat greşita exonerare a reclamantei de plata contribuţiei datorate pentru ambalajele introduse pe piaţă, suma fiind stabilită pe baza îndrumărilor Ministerului Mediului.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Legal şi temeinic s-a reţinut de către Instanţa fondului că bugetul Fondului de mediu face parte din bugetul consolidat, iar lipsa din formularul privind declaraţia de plată a contribuţiei la acest fond nu contrazice acest fapt, ci se datorează împrejurării că formularul respectiv include obligaţiile de plată administrate de A.N.A.F. şi nu de A.F.M.
Prin urmare, făcând parte din bugetul consolidat, colectarea acestei contribuţii, care reprezintă în fapt un venit public, se constituie şi se controlează potrivit legii respectiv, C. proCod Fiscal
În fine, cum A.F.M. este singura care răspunde de gestionarea acesteia în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 1989/2004 art. 6, competenţa de soluţionare a contestaţiilor ivite în legătură cu aceste contribuţii nu poate aparţine decât acesteia.
Referitor la contribuţia de 1,5% din valoarea de comercializare a produselor din tutun şi la penalităţile şi dobânzile aferente stabilite în sarcina reclamantei, în mod corect s-a menţinut obligaţia de plată, prin dispoziţiile Legii nr. 73/2000 modificată şi completată de Legea nr. 293/2002, fiind prevăzută expres obligaţia de a calcula şi vira această plată până la 25 ale lunii următoare celei în care s-a desfăşurat activitatea (art. 9).
De altfel, reclamanta însăşi, conformându-se acestei obligaţii a constituit şi consemnat, în documentele contabile contribuţia pentru fondul de mediu la 10 august 2005. Cum însă suma respectivă nu a fost virată la Fondul de Mediu, în mod corect a fost obligată la plata de dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente.
În ce priveşte suma reprezentând contribuţia corespunzătoare cotei datorate pentru introducerea pe piaţă a ambalajelor, Curtea reţine ca fiind aplicabile dispoziţiile art. 8 lit. d) din Legea nr. 73/2000 astfel cum au fost modificate de Legea nr. 333/2004 art. 1, în conformitate cu care venit la Fondul de Mediu se constituie şi suma de 5.000 lei/ kg din greutatea ambalajelor introduse pe piaţă de producătorii şi importatorii de bunuri ambalate, cu excepţia celor utilizate pentru medicamente.
Aceasta întrucât procentele de valorificare şi reciclare a ambalajelor, stabilite de HG nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor se au în vedere la stabilirea contribuţiei la Fondul de Mediu numai în situaţia îndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare şi reciclare.
Cum în cauză prin raportul de inspecţie s-a reţinut în mod expres că reclamanta nu a valorificat nimic din cantitatea de ambalaje introduse pe piaţă în perioada verificată, legal şi temeinic Instanţa fondului a reţinut că suma stabilită cu titlu de contribuţie aferentă acestor ambalaje a fost greşit calculată în raport de cotele procesuale prevăzute de HG nr. 349/2002.
În raport de considerentele expuse, urmează a se aprecia ca legală şi temeinică hotărârea Curţii de Apel Bucureşti şi pe cale de consecinţă în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.M.G.A. – A.F.M. şi SC B.A.T.R.I. SRL Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 1352 din 7 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1404/2007. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1461/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
