ICCJ. Decizia nr. 1409/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1409/2007
Dosar nr. 8307/54/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 18 octombrie 2005, reclamanta T.M. a solicitat obligarea pârâtului Guvernului României – C.P.M. la plata sumei de 54.900.083 lei, reprezentând reactualizarea despăgubirilor băneşti acordate în temeiul Legii nr. 9/1998 prin Ordinul nr. 535 din 4 februarie 2004.
Tribunalul Dolj, secţia comercială de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 27 din 17 ianuarie 2006, prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma reprezentând reactualizarea creanţei în cuantum de 508.334.108 lei, de la data acordării despăgubirilor prin Hotărârea nr. 100 din 23 mai 2003 şi până la data plăţii efective – februarie 2005, în conformitate cu prevederile art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Guvernului României – C.P.M. şi instanţa de recurs, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială.
Prin Decizia nr. 431 din 18 aprilie 2006, instanţa de recurs a admis recursul pârâtului, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că acestei instanţe îi revine competenţa materială, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ., faţă de calitatea pârâtei de autoritatea publică centrală.
Judecând fondul cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa nr. 719 din 13 octombrie 2006, prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâţii Guvernului României – C.P.M. şi D.G.F.P. Dolj să plătească reclamantei reactualizarea creanţei de 508.334.108 lei, de la data de 1 ianuarie 2004 şi până la data efectivă a plăţii acestei sume, în raport de indicele de creştere a preţurilor de consum din ultima lună, înaintea plăţii acestei sume, faţă de luna decembrie a anului 2003.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Dolj., solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu reprezintă Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998, iar pe fondul pricinii, a arătat că instanţa de fond a dispus în mod greşit reactualizarea despăgubirilor acordate intimatei-reclamante, deşi creanţa acesteia nu era certă, lichidă şi exigibilă înainte de validarea hotărârii de către comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304, art. 3041 C. proc. civ. şi de excepţia de ordine publică invocată la acest termen în baza art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul nr. 535 din 4 februarie 2005 emis de C.P.M. a fost validată Hotărârea nr. 100 din 23 mai 2003 emisă de C.J.D. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii băneşti în sumă de 1.270.835.269 lei către intimata T.M., urmând să fie plătită suma de 508.334.108 lei, reprezentând 40 % din totalul compensaţiei acordate şi restul sumei să fie plătit în cursul anului următor.
Acţiunea formulată de intimata-reclamantă are ca obiect obligarea Guvernului României – C.P.M. la reactualizarea sumei de 508.334.108 lei care a fost încasată în luna februarie 2005 şi în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora, cuantumul despăgubirilor se va reactualiza faţă de indicele de creştere a preţurilor de consum, în situaţia în care despăgubirile nu sunt plătite în anul în care s-au stabilit.
Această creanţă are caracter accesoriu faţă de cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea comisiei judeţene de aplicare a Legii nr. 9/1998 şi validate de Departamentul de aplicare a Legii nr. 9/1998 din cadrul C.P.M.
În consecinţă, pentru acţiunea în justiţie nu pot fi aplicate alte norme de competenţă materială decât cele prevăzute în Legea nr. 9/1998 pentru creanţa principală, reprezentând compensaţiile băneşti în baza acestei legi.
Litigiile care au ca obiect aplicarea Legii nr. 9/1998 se soluţionează în primă instanţă de tribunal, prin derogare de la reglementarea de drept comun cuprinsă în art. 3 pct. 1 C. proc. civ., astfel încât nu este relevant faptul că una din părţi este autoritate publică centrală.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va casa hotărârea atacată în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ., constatând că au fost încălcate normele de ordine publică din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora, pricina este de competenţa unei instanţei de alt grad decât aceea care s-a pronunţat în cauză.
Conform art. 313 C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre competentă soluţionare la Tribunalul Dolj, secţia de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj, împotriva sentinţei civile nr. 719 din 13 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1407/2007. Contencios.. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 1412/2007. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
