ICCJ. Decizia nr. 1407/2007. Contencios.. Revizuire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1407/2007
Dosar nr. 23778/1/2004
Şedinţa publică din 6 martie 2007
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2004 şi precizată la 5 decembrie 2006, C.F. a solicitat revizuirea mai multor hotărâri judecătoreşti şi anume:
- Decizia civilă nr. 1851 din 18 mai 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă în dosarul nr. 1169/2006;
- Decizia civilă nr. 291 din 2 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ în dosarul nr. 840/A/2003;
- Decizia civilă nr. 1530 din 6 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă în dosarul nr. 1750/2003;
- Decizia civilă nr. 556 din 10 martie 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 256/2005;
- Decizia civilă nr. 319 din 8 februarie 2005, pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul nr. 6212/2004;
- Decizia civilă nr. 909 din 26 noiembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă în dosarul nr. 4251/2004;
- Decizia civilă nr. 158 din 22 februarie 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 873/A/2005;
- sentinţa civilă nr. 3438 din 5 iulie 2006, pronunţată de Judecătoriei Slatina în dosarul nr. 6692/2006.
Revizuientul a invocat prevederile art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. civ., susţinând că instanţele judecătoreşti s-au pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori nu s-au pronunţat asupra unui lucru cerut, fie au acordat părţilor adverse mai mult decât s-a cerut.
De asemenea, a apreciat că hotărârile a căror retractare o cere sunt potrivnice şi întrucât ele au fost pronunţate de instanţe de grade diferite, competenţa pentru soluţionarea cererii de revizuire aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
C.F. a mai susţinut că toate aceste hotărâri judecătoreşti sunt rezultatul unei aplicări selective a normelor legale incidente şi contrare principiilor generale ale dreptului, prejudiciind în acelaşi timp, statul român.
Cererea de revizuire, astfel cum a fost precizată nu este întemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, poate fi cerută în următoarele cazuri:
- pct. 2 dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
- pct. 7 dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între acelaşi persoane, având aceeaşi calitate.
În speţă, condiţiile stabilite prin normele procedurale mai sus enunţate nu sunt îndeplinite deoarece în cererea de revizuire nu se precizează care anume sunt hotărârile în care instanţele s-au pronunţat asupra unui lucru ce nu s-a cerut, omisiunile de pronunţare, sau hotărârile în care au acordat părţile mai mult decât s-a cerut.
Prin Decizia civilă nr. 1851 din 18 mai 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă a respins recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei civile nr. 45 din 2 februarie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia civilă într-un litigiu succesoral, având ca obiect succesiunea defunctei D.A., decedată la 2 februarie 1968 şi a sentinţei civile nr. 3623 din 10 iunie 2005, pronunţată de Judecătoria Slatina, în cadrul aceluiaşi litigiu.
Prin Decizia nr. 291 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul pârâţilor C.A., N.I. şi C.M. împotriva sentinţei civile nr. 379/2002 a Tribunalului Olt. În consecinţă, instanţa de control judiciar a dispus completarea hotărârii atacate în sensul obligării reclamantului C.F. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.000.000 lei către pârâţi.
Totodată, a fost anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamant şi obligat acesta să plătească intimaţilor-pârâţi suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Prin Decizia civilă nr. 1530 din 6 mai 2003, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.F. împotriva sentinţei civile nr. 1312 din 12 decembrie 2002, pronunţată de Tribunalul Olt şi a încheierii de admitere în principiu pronunţată de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu C.I., C.A. şi C.M.
Litigiul soluţionat prin aceste hotărâri a avut ca obiect acţiunea reclamanţilor C.I. şi C.A. pentru anularea certificatului de moştenitor şi a certificatului de moştenitor, eliberat de fostul notariat de Stat Olt, precum şi partajul masei succesorale rămase de pe urma defunctului C.I.
Aceeaşi instanţă de judecată prin Decizia civilă nr. 556 din 10 martie 2005 a respins recursurile declarate de pârâţii C.F. şi C.M., împotriva deciziei civile nr. 2739 din 6 septembrie 2004, pronunţată în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C.I., C.A., A.I., V.G., C.N., C.I. şi V.A. în litigiul având ca obiect acţiunea pentru partajul succesoral.
Prin Decizia civilă nr. 319 din 8 februarie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă a admis recurs declarat de pârâtul C.F. împotriva deciziei civile nr. 1022 din 29 octombrie 2003, pronunţată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimaţii C.I., C.A., A.I., C.I., V.A., C.N. şi V.G.
În consecinţă a modificat această hotărâre în sensul că a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinţei civile nr. 3325 din 27 iunie 2003, pronunţată de Judecătoria Slatina. De asemenea, a schimbat parţial sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii introduse de reclamantul C.I.
A respins acţiunea reclamanţilor C.A., A.I., N.E. şi C.M. Totodată a constatat calitatea de moştenitori a reclamantului C.I. şi a pârâtului C.F., cu o cotă de 1/2 din masa succesorală pentru fiecare. În fine, instanţa a atribui în lotul fiecărui moştenitor suma de 659.049.136 lei şi a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Tribunalul Olt, secţia civilă prin Decizia civilă nr. 909 din 26 noiembrie 2004 a respins ca nefondat recursul declarat de C.F., împotriva sentinţei civile nr. 575 din 12 februarie 2004, pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 11810/2003, având ca obiect anularea actelor de executare silită întocmite în dosarele de executare nr. 150/6204/2003 şi nr. 270/10223/2003, cu suspendarea executării.
Prin Decizia civilă nr. 158 din 22 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea introdusă de reclamantul C.F. în contradictoriu cu departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul C.P.M., C.J.O. pentru aplicarea acestei legi şi intervenienţii C.I., C.A., D.D., D.I., T.S., A.I., C.N., N.M., C.I. şi V.A.
A anulat în parte Ordinul nr. 4009/2004, emis de departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul C.P.M. şi a obligat pe pârâţi să acorde despăgubirile cuvenite pentru suprafaţa de 0,50 ha vie, contravaloare stabilită de către Comisia de aplicare a aceleiaşi legi.
Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 3438 din 5 iulie 2006, a admis acţiunea formulată de reclamanţii C.I. şi C.A. împotriva pârâtului C.F.
Pe cale de consecinţă, a dispus ieşirea din indiviziune a părţilor cu privire la suma de 456.121.045 ROL.
Rezultă din hotărârile judecătoreşti mai sus arătate că ele nu au fost pronunţate de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Hotărârile respective, nu sunt potrivnice şi prin intermediul lor s-au finalizat o serie de procese civile, îndeosebi de natură succesorală sau patrimonială, în legătură cu bunurile moştenite de părţile litigante de la autorii lor, precum şi cu diferite pretenţii reciproce.
Caracterul potrivnic al măsurilor luate prin toate aceste hotărâri nu a putut fi demonstrat de revizuientul C.F. Mai mult, unele hotărâri au fost pronunţate după înregistrarea cererii de revizuire, iar sentinţa civilă nr. 3438 din 5 iulie 2006 a Judecătoriei Slatina nu a rămas încă, definitivă şi irevocabilă.
În aceste condiţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2 şi 7 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de C.F. se vădeşte neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de C.F., împotriva deciziei nr. 1851 din 18 mai 2006, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1169/civ/2006, deciziei nr. 291 din 2 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 840/A/2003, deciziei nr. 1530 din 6 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 1750/civ/2003, deciziei nr. 556 din 10 martie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 256/civ/2005, deciziei nr. 319 din 8 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 6212/civ/2004, deciziei nr. 909 din 26 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4251/2004, deciziei nr. 158 din 22 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 873/A/2006 şi a sentinţei civile nr. 3438 din 5 iulie 2006 a Judecătoriei Slatina.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1401/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 1409/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
