ICCJ. Decizia nr. 1414/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1414/2007
Dosar nr. 16439/1/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 februarie 2006, reclamantul R.A. a solicitat anularea Ordinului nr. 5642 din 8 decembrie 2005 emis de pârâtul M.E.C. pentru eliberarea sa din funcţia de director al L.T.A.I. Cluj Napoca, repunerea în situaţia anterioară şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale de la data eliberării din funcţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul nr. 5265/2002 emis de M.E.C. a fost numit în funcţia de director al L.T.A.I. Cluj Napoca şi a încheiat un contract de management educaţional pe termen de 4 ani. Reclamantul a învederat că prin ordinul contestat a fost eliberat din funcţia de director pentru calificativele obţinute la evaluarea activităţii desfăşurate în anul şcolar 2004 – 2005, dar această evaluare s-a efectuat nelegal, în baza metodologiei aprobată prin HG nr. 224/2005, intrată în vigoare după data evaluării.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 488 din 13 noiembrie 2006, prin care a admis acţiunea, a anulat Ordinul nr. 5642 din 8 decembrie 2005 emis de M.E.C., a dispus repunerea reclamantului în situaţia anterioară şi a obligat ministerul pârât să plătească reclamantului drepturile salariale de la data eliberării din funcţie şi cheltuielile de judecată în sumă de 3650 RON.
Hotărând astfel, instanţa de fond a avut în vedere că evaluarea reclamantului, reţinută ca premisă pentru emiterea ordinului atacat, a fost anulată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 926 din 10 mai 2006 a Tribunalului Cluj-Napoca.
Reţinând că ordinul atacat s-a bazat exclusiv pe evaluarea anuală şi managerială a reclamantului, care s-a dovedit a fi nelegală şi a fost anulată irevocabil de Tribunalul Cluj-Napoca, instanţa de fond a admis acţiunea în anulare şi a dispus obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul M.E.C., solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, pentru că s-a substituit comisiei de evaluare, intervenind în sistemul de evaluare al acesteia.
Pe fondul cauzei, recurentul a criticat soluţia de admitere a acţiunii, motivând că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale referitoare la eliberarea din funcţia de conducere a reclamantului fără a avea în vedere că măsura dispusă a fost rezultatul activităţii defectuoase în calitate de manager şi că a fost respectată procedura legală pentru eliberarea din funcţie.
De asemenea, s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a constatat incidenţa autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 926 din 10 mai 2006 a Tribunalului Cluj Napoca, deşi nu erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1201 C. civ., privind identitatea de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii. Recurentul a arătat că ordinul atacat îndeplineşte condiţiile de validitate ale actului administrativ şi a fost emis în conformitate cu metodologia de evaluare a directorilor de învăţământ, în situaţia acordării calificativului nesatisfăcător la inspecţiile din timpul anului şcolar sau la evaluarea anuală.
Prin memoriul depus la acest termen, recurentul a completat motivele de recurs, solicitând respingerea acţiunii ca fiind rămasă fără obiect, ca urmare a expirării perioadei legale de numire a intimatului-reclamant în funcţia de director al L.T.A.I.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs a nefondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a invocat neîntemeiat depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, dat fiind că instanţa de fond s-a pronunţat în limitele competenţei generale a instanţelor judecătoreşti, constatând nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual dedus judecăţii.
Acest prim motiv de recurs este de altfel şi lipsit de obiect, în condiţiile în care instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra actelor întocmite de comisia de evaluare a activităţii intimatului-reclamant. Evaluarea activităţii manageriale a fost contestată de intimat într-o altă procedură judiciară, soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 926 din 10 mai 2006 a Tribunalului Cluj-Napoca.
Pentru aceleaşi considerente, urmează să fie respinse celelalte critici formulate în recurs, întrucât activitatea de evaluare a activităţii intimatului a constituit obiectul unui alt litigiu şi deci în prezenta cauză, nu pot fi examinate apărări care vizează procedura şi rezultatul evaluării.
Instanţa de fond a constatat judicios nelegalitatea Ordinului nr. 5642 din 8 decembrie 2005, întrucât a fost emis numai în baza actului de evaluare, care a fost anulat irevocabil prin sentinţa civilă nr. 926 din 10 mai 2006 a Tribunalului Cluj Napoca. În consecinţă, s-a constatat autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri judecătoreşti irevocabilă şi nu excepţia puterii lucrului judecat, cum în mod eronat a susţinut recurentul.
Din analiza preambulului ordinului atacat rezultă că eliberarea din funcţie a intimatului s-a bazat exclusiv pe evaluarea anuală şi managerială, conţinută în adresa nr. 11832/2005 a I.Ş.J.C., act care a fost anulat irevocabil de o altă instanţă judecătorească, astfel încât nu mai producea efecte juridice, în sensul de a fundamenta măsura eliberării din funcţie a intimatului.
Din acest motiv, instanţa de fond a procedat corect la anularea Ordinului nr. 5642 din 8 decembrie 2005, nefiind relevante celelalte apărări invocate cu caracter general de recurent privind respectarea condiţiilor de validitate a actului administrativ sau a procedurii de eliberare din funcţie.
Motivul de recurs privind lipsa de obiect a acţiunii a fost formulat după expirarea termenului legal de motivare a cererii de recurs şi nu constituie un motiv de recurs de ordine publică, întrucât situaţia de fapt expusă vizează executarea hotărârii judecătoreşti şi nu legalitatea şi temeinicia acesteia. În consecinţă, acest motiv de recurs nu poate fi examinat, pentru că instanţa de recurs nu a fost legal investită să se pronunţe.
Faţă de motivele expuse anterior, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
În baza art. 274, raportat la art. 316 C. proc. civ., recurentul va fi obligat să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 3400 RON, reprezentând onorariu de avocat la instanţa de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.E.C. împotriva sentinţei civile nr. 488 din 13 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 3400 RON.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1412/2007. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 1416/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
