ICCJ. Decizia nr. 1426/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1426/2007
Dosar nr. 7699/54/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 ianuarie 2006 reclamantul M.N.P. a chemat în judecată I.P.J.M., I.G.P.R. şi M.A.I., solicitând obligarea acestora să-i aprobe pensionarea anticipată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat pensionarea anticipată la 17 mai 2005, începând cu 30 iunie 2005 considerând că îndeplineşte condiţiile art. 17 lit. b) şi art. 98 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 179/2004, dosar ce i-a fost respins. La data de 22 noiembrie 2005, a reiterat cererea solicitând pensionarea cu 31 decembrie 2005. Întrucât şi de această dată cererea i-a fost respinsă, consideră că refuzul pârâtelor este nejustificat cu atât mai mult cu cât în intervalul 17 mai 2005 – 31 decembrie 2005 au fost aprobate mai multe cereri de pensionare.
Prin sentinţa civilă nr. 693 din 15 septembrie2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i aprobe reclamantului pensionarea anticipată. Totodată pârâţii au fost obligaţi la 300 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Instanţa a reţinut că la data primului raport, reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004, pentru a beneficia de pensie anticipată având vârsta de 46 ani şi o vechime de 24 ani din care 19 ani ca poliţist în condiţii speciale astfel încât refuzul pârâtelor de a-l aproba este nejustificat, cel de al doilea raport fiind de fapt o revenire la prima solicitare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs I.P.J.M., I.G.P.R. şi M.A.I., întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut în esenţă că în mod greşit s-a avut în vedere primul raport întocmit de reclamant întrucât acesta a fost respins iar împotriva refuzului nu s-a formulat nici o contestaţie;
Cel de al doilea raport intervenit la 22 noiembrie 2005 nu a mai putut fi valorificat la 23 decembrie 2005 întrucât potrivit reglementării intrate în vigoare, vârsta de pensionare s-a mărit la 50 de ani în loc de 45 ani.
În plus, au mai susţinut recurenţii, instanţa fondului a dat o greşită interpretare dispoziţiilor Legii nr. 179/2004 în sensul că art. 17 instituie condiţii mai favorabile doar cu privire la vechimea în serviciu fără a înlătura însă obligativitatea îndeplinirii cerinţelor art. 13 sau art. 14, după caz.
Astfel fiind şi cum reclamantul nu s-a aflat în niciuna dintre situaţiile enumerate de art. 13 în mod greşit s-a apreciat că avea dreptul la pensie de serviciu.
Recursurile sunt fondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 17 lit. b) din Legea nr. 179/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, „Poliţiştii care se afla în una dintre situaţiile prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) sau c), beneficiază de pensia de serviciu anticipată sau anticipată parţială la împlinirea vârstei de 45 de ani bărbaţi şi 40 de ani femeile, dacă au desfăşurat activitate în condiţii de muncă speciale cel puţin 15 ani efectiv, din care 10 ani efectiv ca poliţist sau militar".
În temeiul acestor dispoziţii, reclamantul ofiţer în vârstă de 46 de ani cu o vechime de 24 ani din care 19 ani, în condiţii speciale, a formulat o cerere de pensionare anticipată, începând cu data de 30 iunie 2006. Cum această cerere nu a primit aviz favorabil, reclamantul şi-a continuat activitatea, fără a contesta refuzul autorităţii, împrejurare care echivalează cu o renunţare la intenţia de a se pensiona la acel moment.
Că este aşa rezultă şi din faptul că la 22 noiembrie 2005 a formulat o nouă cerere pentru pensionare anticipată cu termen de încetare a raportului de serviciu la 31 decembrie 2005, cerere respinsă legal şi temeinic de autorităţile pârâte în condiţiile în care prin modificările legislative aduse Legii nr. 179/2004 de OUG nr. 185/2005, intrată în vigoare la 23 decembrie 2005, vârsta impusă pentru pensionarea anticipată s-a majorat la 50 de ani.
Astfel fiind, faptul că la 17 mai 2005, reclamantul îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 179/2004 pentru a beneficia de pensionarea anticipată nu este relevant în cauză, întrucât împotriva refuzului de avizare a cererii, acesta nu a înţeles să formuleze contestaţie, situaţie, în care raportul din 22 noiembrie 2005 nu reprezintă o reiterare a primei solicitări, el vizând şi o altă dată de încetare a raportului de serviciu.
Pentru aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de M.A.I., I.G.P.R. şi I.P.J.M., împotriva sentinţei civile nr. 693 din 15 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de reclamantul M.N.P.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1427/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
