ICCJ. Decizia nr. 1427/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1427/2007
Dosar nr. 11818/54/2006
Şedinţa publică din 7 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 731 din 27 octombrie 2006, a respins acţiunea formulată de P.M., în contradictoriu cu C.J.P.M., prin care reclamantul solicita anularea Hotărârii nr. 403 din 4 iunie 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 289/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care ocupaţia maghiară în Transilvania a durat din septembrie 1940 până în octombrie 1944, iar concepţia reclamantului este anterioară acestei date, dar ulterioară refugiului părinţilor săi, acesta nu poate beneficia de drepturile acordate prin Legea nr. 189/2000 întrucât, astfel cum rezultă din modul de redactare a actului normativ, textele legale au avut în vedere numai persoanele, cetăţeni români, care au fost efectiv refugiaţi, expulzaţi sau strămutaţi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.M., invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că familia sa, formată din părinţi şi 10 copii, s-a refugiat din Ardealul de Nord, respectiv oraşul Cluj, după Diktatul de la Viena din 30 august 1940 şi s-a reîntors la domiciliul său din acest oraş în martie 1945.
Cum această perioadă de refugiu se încadrează în limitele prevăzute de Legea nr. 189/2000, recurentul a apreciat că este greşit reţinerea instanţei în sensul că termenul limită al refugiului familiei sale a fost octombrie 1944.
În acest context recurentul a susţinut că născându-se în perioada refugiului familiei, a suferit alături de părinţi şi fraţii săi consecinţele abandonării locuinţei şi pierderii tuturor bunurilor materiale deţinute în localitatea de domiciliu, iar în plus de asta, a fost obligat, alături de tatăl său, la maghiarizarea numelui (M. în loc de V.), consecinţă a persecuţiei etnice suferite, ce se menţine şi în prezent.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice fiind strămutată, refugiată sau expulzată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Textele legale au avut în vedere persecuţia din motive etnice la care au fost supuşi o serie de cetăţeni români, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi înainte sau în perioada refugiului, atâta vreme cât consecinţele traumatizante ale unei asemenea experienţe au fost suportate de toţi membrii familiei, iar scopul legii a fost acela de acordare a unor drepturi compensatorii.
Aşa fiind, cum din probele administrate în cauză rezultă că familia intimatului – reclamant s-a refugiat din oraşul Cluj după Diktatul de la Viena, în septembrie 1940, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în martie 1945, perioadă ce se încadrează în limitele reglementate de lege, iar intimatul s-a născut în acest interval, respectiv la 2 ianuarie 1945, în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea acestuia.
Având în vedere aceste motive, în considerarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul declarat în cauză, casează sentinţa atacată şi pe fond admite acţiunea formulată de reclamantul P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei civile nr. 731 din 27 octombrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond admite acţiunea.
Anulează Hotărârea nr. 403 din 4 ianuarie 2006 emisă de C.J.P.M. şi obligă pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului P.M. drepturile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 2 ianuarie 1945 – 6 martie 1945, cu în începere de la 1 decembrie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1426/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1432/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
