ICCJ. Decizia nr. 1456/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1456/2007
Dosar nr. 4458/33/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 4 septembrie 2006, reclamanta P.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C. să se dispună anularea Hotărârii nr. 20215 din 13 iulie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea, deşi a făcut dovada că s-a născut la data de 18 septembrie 1943, când mama sa, R.M., era refugiată din motive de persecuţie etnică, din comuna Cojocna, judeţul Cluj, în satul Ghiulberg din acelaşi judeţ.
Prin sentinţa nr. 473 din 3 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantei P.E., a anulat Hotărârea nr. 20215 din 13 iulie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C. pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 18 septembrie 1943 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 martie 2006.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta a făcut dovada refugiului părţilor săi, astfel că urmează să i se recunoască acelaşi statut, începând cu data naşterii şi până la sfârşitul perioadei de refugiu.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.C.
Recurenta consideră că intimata-reclamantă nu poate beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece fiind născută în localitatea în care părinţii se refugiaseră anterior naşterii, nu şi-a schimbat domiciliul în sensul legii, iar teritoriul unde s-a produs refugiul aparţinea Statului Român, neputându-se vorbi de persecuţie etnică.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei şi declaraţiile de martor evidenţiază cu claritate că reclamanta s-a născut în localitatea Ghiulberg, judeţul Cluj la data de 18 septembrie 1943 unde mama sa a fost obligată să se refugieze datorită persecuţiilor de natură etnică.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acestea este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, cauza este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordare şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Rezultă că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, urmând a se respinge recursul declarat, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 473 din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1448/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1457/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
