ICCJ. Decizia nr. 1458/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1458/2007
Dosar nr. 355/39/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta A.J.V.P.S.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., anularea O.M.A.P.D.R. nr. 1134/2005 şi suspendarea aplicării acestuia până la soluţionarea pe fond a cererii principale.
Cererea de suspendare a executării ordinului atacat a fost respinsă de instanţa de fond, prin încheierea din 12 aprilie 2006.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că, prin ordinul atacat, i-au fost încălcate drepturile dobândite în mod legal, potrivit Legii nr. 192/2001, menţionând că, în temeiul unor contracte încheiate, a dobândit dreptul de pescuit recreativ sportiv în apele colinare şi de şes din judeţul Suceava, până la 31 decembrie 2007 şi este gestionarul legal al fondului piscicol din apele de munte ale aceluiaşi judeţ, până la 31 decembrie 2011.
Prin sentinţa nr. 257 din 20 ianuarie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin ordinul atacat s-au luat doar măsuri pentru organizarea activităţii de pescuit sportiv, conform actelor normative specifice, iar reclamanta nu a fost vătămată într-un drept sau interes legitim, conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Suceava a declarat recurs reclamanta A.J.V.P.S.S., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii, întrucât pe de-o parte reprezentantul parchetului nu a pus concluzii în speţă, iar pe fond au fost greşit analizate probatoriile şi dispoziţiile legale în materie.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând actele şi lucrările dosarului, vis-a-vis de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., reţine următoarele:
Prima instanţă a reţinut fără dubiu, că ordinul în litigiu este legal, întrucât acest act nu face decât să pună în executare HG nr. 155/2005, Legea nr. 113/2005 şi Legea nr. 192/2001. Prin urmare, prin acest ordin nu s-a reglementat accesul la resursele acvatice vii în vederea practicării pescuitului, astfel cum greşit a susţinut recurenta.
Curtea de Apel a mai reţinut şi faptul că în raport de prevederile art. 13 din Legea nr. 192/2001 dreptul de pescuit în bazinele piscicole naturale, aparţine statului, iar atribuirea lui se face prin autorizare de către administratorii fondului piscicol.
Conform Legii nr. 113/2005 privind aprobarea OUG nr. 69/2004, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192/2001, gestionar al resurselor acvatice vii din apele de munte este R.
Vinieta se emite de C.N.A.F.P., iar contravaloarea ei se face venit la stat.
Art. 7 din ordinul atacat stabileşte că deţinătorii de permise de pescuit pot pescui în baza acestei viniete, aplicate pe permis.
Rezultă fără posibilitate de tăgadă că şi art. 8 din ordinul atacat este legal, întrucât se bazează pe art. II din OUG nr. 69/2004, care prevede derogarea art. 79 din Legea nr. 192/2001, dispunând delegarea gestiunii resurselor acvatice vii, către agenţie.
Prin urmare corect prima instanţă a statuat că prin Ordinul în litigiu s-au luat măsuri legale pentru organizarea pescuitului sportiv, conform legii, recurenta nesuportând nici un fel de vătămare într-un drept al său prevăzut de lege, conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că sentinţa atacată este legală şi temeinică motiv pentru care recursul declarat de A.J.V.P.S.S. se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.J.V.P.S.S., împotriva sentinţei nr. 257 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1471/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
