ICCJ. Decizia nr. 1457/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1457/2007
Dosar nr. 4486/33/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 14 septembrie 2006, reclamantul B.T. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., să se dispună anularea Hotărârii nr. 20031 din 27 iunie 2006 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul B.T. a arătat, în esenţă, că s-a născut la data 18 noiembrie 1944, pe timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu, comuna Remeti, într-un cătun aparţinător aceleiaşi localităţi, casa părintească rămânând în teritoriul ocupat de trupele maghiare.
Prin sentinţa civilă nr. 475 din 3 noiembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului B.T. şi a anulat Hotărârea nr. 20031 din 27 iunie 2006 emisă de pârâta C.J.P.C., pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 18 noiembrie 1944 - 06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 decembrie 2005.
Pentru a se pronunţa în acest sens instanţa de fond a reţinut că, din probele administrate în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe timpul refugiului părinţilor în cătunul Poiana aparţinător aceleiaşi comune, Remeti, judeţul Bihor, ca urmare a ocupării de către trupele maghiare a unei părţi a comunei, cealaltă parte rămânând sub administraţie românească.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.C.
Recurenta susţine că reclamantul nu întruneşte condiţiile legale pentru a beneficia de drepturile acordate potrivit Legii nr. 189/2000 întrucât nu şi-a schimbat domiciliul, fiind născut în localitatea unde părinţii se refugiaseră anterior naşterii. Totodată, recurenta susţine că reclamantul nu a suferit nici o persecuţie etnică, care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele pentru aplicarea ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2002, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral.
Din examinarea materialului probator existent la dosarul cauzei rezultă că reclamantul a făcut dovada prin înscrisuri şi declaraţii de martori, că s-a născut la data 18 noiembrie 1944, în cătunul Poiana care aparţinea de aceiaşi comună Remeti, dar în teritoriul românesc, în timp ce locuinţa părintească se găsea în zona ocupată de trupele maghiare.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea care au îndurat persecuţiile în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze, a suportat aceleaşi consecinţe în cătunul Poiana, aparţinând aceleiaşi localităţi, dar situat în zona rămasă sub administraţie românească, nefavorabile şi prejudicii pe care le-a cunoscut familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei civile nr. 475/2006 din 3 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1456/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1458/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
