ICCJ. Decizia nr. 1471/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1471/2007
Dosar nr. 9318/54/2006
Şedinţa publică din 8 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul C.G.G. a chemat în judecată pârâtul C.G.G.F. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei de sancţionare nr. 49 din 5 aprilie 2006. Reclamantul a arătat că îndeplineşte funcţia de comisar, iar în sarcina sa au fost reţinute o serie de abateri prevăzute de Legea nr. 188/1999 de care nu se face vinovat.
Sesizat iniţial, Tribunalul Gorj, secţia litigii de muncă şi conflicte de muncă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, prin sentinţa nr. 1813 din 1 iunie 2006.
Prin sentinţa nr. 692 din 14 septembrie 2006, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul C.G.G., dispunând anularea deciziei nr. 49 din 5 aprilie 2006, emisă de pârât.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că sancţiunea aplicată reclamantului, respectiv suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau de promovare în funcţia publică pe o perioadă de 3 ani, s-a datorat şi a avut în vedere fapte săvârşite cu mult peste termenul de 6 luni, de aplicare a sancţiunii, prevăzut de art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999. Astfel, în conţinutul deciziei atacate se face referire la implicarea reclamantului în activitatea SC P. SRL, la care soţia acestuia era asociată, abatere care s-ar fi produs în luna septembrie 2005.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs pârâtul C.G.G.F., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
În esenţă, prin motivele de recurs dezvoltate recurentul-pârât a arătat că instanţa de fond nu a analizat cauza sub toate aspectele, respectiv nu a determinat perioadele în care au fost săvârşite fiecare din faptele reţinute în sarcina reclamantului, stabilind astfel în mod eronat că toate au fost comise cu mai mult de şase luni înainte de data la care a fost emisă Decizia contestată. În acest sens recurentul a susţinut că instanţa de fond în mod nelegal a nesocotit chiar declaraţiile reclamantului din care rezultă că implicarea directă a acestuia în medierea unor conflicte apărute în firma soţiei sale, la data de 21 noiembrie 2005, fiind evident că toate faptele au o strânsă legătură între ele. Aşa fiind, faţă de data la care a fost emisă Decizia de sancţionare nr. 49, respectiv 5 aprilie 2006, termenul de prescripţie de 6 luni s-ar fi împlinit pentru faptele săvârşite înainte de data de 5 noiembrie 2005, ori neîndoielnic, după acest moment, au mai existat fapte reţinute în sarcina reclamantului, inclusiv cea din decembrie 2005, nejustificat ignorate de instanţa de fond.
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente, şi prin prisma motivelor de recurs formulate, reţine că se impune admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru considerentele în continuare expuse.
Din cuprinsul deciziei nr. 49 din 5 aprilie 2006 emisă de C.G.G.F., prin care a fost sancţionat reclamantul C.G.G. cu suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau de promovare în funcţia publică rezultă că în sarcina acestuia au fost reţinute mai multe fapte, comise pe parcursul mai multor luni, în cursul anului 2005, constând practic în implicarea sa în activitatea SC P. SRL unde soţia sa este asociat.
În cuprinsul deciziei contestate se fac ample referiri la declaraţii de martori ce au fost audiaţi pe parcursul cercetării administrative, la documente şi note explicative, pe baza cărora Comisia a stabilit că reclamantul intimat, în calitatea sa de funcţionar public, se află în conflict de interese şi în situaţia de incompatibilitate, contravenind astfel reglementărilor legale stabilite prin Legea nr. 188/1999.
Nici unul din documentele la care face referire această decizie şi pe care s-au întemeiat hotărârile luate, nu se află însă la dosar.
Aşa fiind, Înalta Curte reţine că hotărârea instanţei de fond, prin care a fost anulată Decizia contestată pe motiv că reclamantului i se impută fapte săvârşite cu mult peste termenul de 6 luni de aplicare a sancţiunii este nelegală, fiind pronunţată în lipsa unui material probator relevant şi absolut necesar în astfel de cauze, respectiv în lipsa dosarului de cercetare prealabilă ca şi a tuturor documentelor ce au stat la baza emiterii Deciziei nr. 49/2006.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. se impunea ca instanţa să stăruie în depunerea tuturor dovezilor care ar fi condus la o corectă stabilire a faptelor, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea atacată cauza a fost soluţionată pe baza unei excepţii.
Se impune aşadar, conform art. 312 pct. 3 şi 5 C. proc. civ., casarea sentinţei pronunţate cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a asigura părţilor parcurgerea celor două grade de jurisdicţie.
Cu ocazia rejudecării, în urma completării materialului probator în sensul arătat, instanţa urmează să reanalizeze şi să se pronunţe şi în chestiunea prescripţiei, intervenită eventual cu privire la unele sau la toate din faptele reţinute în sarcina reclamantului intimat, pe baza datelor ce vor rezulta din actele noi ce urmează a fi examinate şi în raport de care se va decide apoi în ce măsură se impune sau nu şi analizarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.G.G.F. împotriva sentinţei nr. 692 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1458/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1477/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
