ICCJ. Decizia nr. 1477/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1477/2007
Dosar nr. 9666/1/2006
Şedinţa publică din 9 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Iaşi, la data de 22 februarie 2005, reclamanta O.S. a chemat în judecată SC C.T. SA şi M.A.P.D.R. pentru a se constata nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în sensul modificării suprafeţei trecute în titlu cu 7200 m.p. mai puţin decât cea pentru care a fost emis.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că este moştenitoarea familiei L. pentru suprafaţa de 1 ha şi 1611 m.p., şi că a fost pusă în posesie în anul 1991, conform adeverinţei din 13 august 1991, fără a reuşi însă să obţină şi titlu de proprietate aferent.
Precizează că a deţinut acest teren până în anul 2001, când a fost ocupat de pârâta SC C.T. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis pentru suprafaţa de 40731,32 m.p. pe care îl consideră ilegal atât timp cât îi încalcă dreptul de proprietate reconstituit anterior eliberării lui.
Pârâtul M.A.P.D.R., prin întâmpinare a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, obiectul acţiunii constând în anularea unui act administrativ, de competenţa Curţii de apel.
De asemenea, pârâta SC C.T. SA prin întâmpinare invocă 3 excepţii dirimante, şi anume: excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, întrucât nu cuprinde obiectul cererii, valoarea lui, conform art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii acţiunii, întrucât este promovată doar de unul din cei 11 coindivizari cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin adeverinţă; excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate încălcat, cu un titlu de proprietate valabil emis de comisia de fond funciar competentă.
Prin precizările la acţiune de la dosar fond, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamanţi a coindivizorilor menţionaţi în titlul de proprietate, respectiv: L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., L.C., I.O. şi A.E.
Prin sentinţa civilă nr. 7481 din 3 octombrie 2005, Judecătoria Iaşi a admis excepţia de necompetentă materială şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Iaşi competenţa de soluţionare a cauzei conform art. 3 pct. 1, art. 158 pct. 1 şi art. 159 pct. 1 şi 2 C. proc. civ.
Învestită cu soluţionarea cauzei Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 48/ CA din 3 aprilie 2006, a admis excepţiile inadmisibilităţii şi tardivităţii acţiunii şi respectiv a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. şi L.C.
Din considerentele hotărârii reiese că instanţa de fond a pus, din oficiu, în discuţia părţilor, excepţia privind tardivitatea formulării acţiunii, a respectivei proceduri prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei O.S.
În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, acţiunea se vădeşte a fi inadmisibilă pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (3) a contenciosului administrativ. Ori, prin însăşi acţiunea introductivă la instanţă, reclamanta recunoaşte că a fost deposedată de suprafaţa în litigiu de societatea pârâtă în mai 2001, aducându-i-se la cunoştinţă existenţa actului administrativ contestat în prezenta cauză, pe care însă a înţeles să-l atace abia în februarie 2005 fără a parcurge şi procedura prealabilă, obligatorie atât sub imperiul Legii nr. 29/1990, cât şi a actualei legi a contenciosului administrativ.
În ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, instanţa a arătat că acţiunea reclamantei a fost formulată şi cu depăşirea termenului de 6 luni, sau cel mult un an de la data emiterii actului, conform art. 11 din Legea nr. 554/2004, termen prevăzut sub sancţiunea decăderii.
Reclamanta nu şi-a dovedit nici calitatea procesuală activă respectiv dreptul subiectiv vătămat prin emiterea certificatului de proprietate în litigiu, din moment ce acesta figurează ca şi coindivizară pentru suprafaţa de teren moştenită de la autorul său.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. şi L.C., invocând în drept prevederile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Recurenţii critică hotărârea atacată pentru soluţionarea greşită a excepţiilor inadmisibilităţii acţiunii prin admiterea excepţiei tardivităţii formulării cererii, a lipsei calităţii procesual active.
Susţin recurenţii că au luat cunoştinţă de existenţa certificatului în decembrie 2005, când s-au interesat de soluţionarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual active erau necesare a fi administrate probe, astfel că se impunea unirea cu fondul.
Se invocă necompetenţa materială a Curţii de Apel Iaşi întrucât actul atacat este de natură civilă şi nu administrativă.
Prin întâmpinare, intimata SC C.T. SA a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei primei instanţe care a rezolvat corect excepţia de tardivitate a acţiunii în contencios administrativ, lipsei calităţii procesual active a reclamanţilor.
Cu privire la motivul de recurs privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Iaşi se solicită respingerea întrucât reclamanţii nu au atacat hotărârea de declinare a cauzei de la Judecătoria Iaşi la Curtea de Apel Iaşi.
Recursul este nefondat şi a fost respins pentru următoarele considerente:
Certificatul de atestare a dreptului de proprietate are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, iar acţiunea în anularea acestuia este de competenţa instanţei de contencios administrativ, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Cererea având ca obiect anularea certificatului de proprietate a fost înregistrată la Judecătoria Iaşi, care prin sentinţa civilă nr. 7481 din 3 octombrie 2005 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de apel, conform art. 3 pct. 1 cu referire la art. 158 C. proc. civ.
Recurenţii nu au atacat hotărârea de declinare, care sub acest aspect este irevocabilă.
Mai mult, în mod corect Curtea de apel s-a considerat competentă material să soluţioneze cauza ce vizează un act administrativ de autoritate, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2005 a contenciosului administrativ, iar prin încheierea din 13 februarie 2006 a respins excepţia necompetenţei materiale.
Critica ce vizează excepţia lipsei calităţii procesual active este de asemeni, nefondată.
În mod corect prima instanţă a reţinut că reclamanţii nu au dovedit dreptul subiectiv pretins vătămat prin actul administrativ unilateral emis în favoarea pârâtei.
Recurenţii pretind că excepţia trebuia unită cu fondul pentru administrarea de probe.
Se constată că la fondul cauzei şi nici în recurs, nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru care s-a emis certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru SC C.T. SA.
Reclamanţii, în calitate de moştenitori ai autorilor, conform titlului de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, aveau posibilitatea atacării acestui titlu dacă apreciau că nu s-a respectat amplasamentul iniţial, când puteau invoca prevederile art. III din Legea nr. 169/1997, cu modificările aduse prin Legea nr. 217/2005, respectiv nulitatea absolută a titlului de proprietate.
Cu privire la motivul de recurs privind excepţia tardivităţii acţiunii, se constată ca fiind în prezenţa unui act administrativ a cărui anulare se solicită, este tardivă acţiunea introdusă cu nerespectarea prevederilor art. 11 alin. (2) cu referire la alin. (5) din Legea nr. 554/2004.
În condiţiile în care acţiunea nu a fost promovată înăuntrul termenului legal, adică „nu mai târziu de un an de la data emiterii actului", în mod corect a fost soluţionată această excepţie.
Constatând că acţiunea în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 2444 emis în 18 decembrie 2000, a fost formulată la data de 28 martie 2005, acţiune în care au precizat că au deţinut terenul până în anul 2001 când a fost ocupat de SC C.T. SA în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate, termenul de decădere prevăzut de alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 este depăşit, astfel că soluţia pronunţată de Curtea de Apel Iaşi este cea corectă.
Criticile de nelegalitate conform art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ., sunt nefondate, astfel că în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii O.S., L.V.T., L.A., L.C., L.P., C.D., I.D., L.M., L.B., I.O., A.E. şi L.C., împotriva sentinţei nr. 48/ CA din 3 aprilie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1471/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1514/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
