ICCJ. Decizia nr. 1514/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1514/2007
Dosar nr. 4550/33/2006
Şedinţa publică din 13 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 3 octombrie 2006, reclamantul C.I. a solicitat anularea Hotărârii nr. 20493 din 28 august 2006 emisă de C.J.P.C. şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice, fiind născut în timpul strămutării părinţilor săi din localitatea Şimleul Silvaniei în oraşul Karczag, de către autorităţile maghiare, după Diktatul de la Viena.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 503 din 20 noiembrie 2006, prin care a admis acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 20493 din 28 august 2006 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 31 august 1943 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 mai 2006.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 31 august 1943, dată la care părinţii săi erau refugiaţi din motive etnice din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere statutul de refugiat, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta C.J.P.C., solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de C.I.
Recurenta a susţinut că hotărârea instanţei de fond este nelegală, bazându-se pe o probă precară, respectiv cea testimonială, necoroborată cu cercetarea prealabilă a unor lucrări istorice de specialitate, dat fiind că pretinsul refugiu invocat de intimat s-a făcut nu în localităţi neocupate, ci pe teritoriul Ungariei.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât aceea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi până la data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor T.S., C.V.V. şi J.M.D., adeverinţa de transport şi copiile actelor de stare civilă ale reclamantului.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte ca nefondat şi, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 503 din 20 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1515/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
