ICCJ. Decizia nr. 1536/2007. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1536/2007
Dosar nr. 13018/1/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta D.S.T. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul şi pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea HG nr. 341 din 22 mai 2002, prin care s-a aprobat transmiterea fără plată a unui teren din domeniul privat al statului şi din patrimoniul SC U.M.M. SA din cadrul C.N. R. SA în domeniul privat al judeţului Dâmboviţa şi în patrimoniul SC P.I.M. SA şi anularea HG nr. 1843 din 28 octombrie 2004, privind transmiterea fără plată a unor clădiri aflate în patrimoniul SC U.M.M. SA şi a unor terenuri aflate în domeniul privat al Statului şi în administrarea SC U.M.M. SA în domeniul privat al judeţului Dâmboviţa şi în patrimoniul SC P.I.M. SA.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin hotărârile a căror anulare s-a solicitat, în mod nelegal s-a transmis fără plată prin Protocol de predare – primire, teren ce este administrat de R.N.P. R. prin D.S.T. şi face parte din fondul forestier naţional şi la data întocmirii documentaţiei din eroare a fost cuprinsă şi suprafaţa administrată de reclamantă, potrivit HG nr. 1105/2003, privind reorganizarea R.N.P. R., situaţie ce i-a fost adusă la cunoştinţă de SC U.M.M. SA prin adresa din 13 ianuarie 2006.
În cauză, au fost formulate separat, cereri de intervenţie în înţelesul Guvernului, de către M.E.C., de M.A.I. şi de C.J.D.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 159 din 20 iulie 2006 a dispus:
- respingerea ca nefondate a excepţiilor lipsei capacităţii procesuale active, a lipsei calităţii procesuale active, a reclamantei şi a tardivităţii plângerii prealabile, invocate de pârâtul Guvernul României şi intervenienţii M.E.C., M.A.I. şi C.J.D.;
- admiterea excepţiei tardivităţii acţiunii, invocată de Guvernul României şi a cererilor de intervenţie în interesul Guvernului României formulată de M.E.C., M.A.I. şi C.J.D.;
- respingerea ca tardivă a acţiunii în contencios administrativ formulată de D.S.T.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că acţiunea reclamantei a fost formulată şi înregistrată la instanţă, cu mult peste termenele de 6 luni şi de un an de la emiterea celor două Hotărâri de Guvern, prevăzute de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale active invocată de M.A.I. s-a reţinut că D.S.T. chiar dacă este o unitate fără personalitate juridică, are organe proprii de conducere, deci are capacitate procesuală.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei s-a reţinut că aceasta justifică un interes, invocând un drept de administrare (termenul ce susţine că este prevăzut în amenajamentul silvic este administrat de ea).
În fine, privitor la respingerea excepţiei tardivităţii plângerii prealabile invocată de M.E.C. s-a reţinut că includerea suprafeţei de teren în cele două Hotărâri de Guvern i-a fost adusă la cunoştinţă reclamantei, de SC U.M.M. SA la data de 13 ianuarie 2006, reclamanta formulând plângerea prealabilă la 10 februarie 2006.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.S.T., considerând-o nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că, în mod greşit a fost soluţionată excepţia tardivităţii formulării acţiunii.
Motivele de recurs vizează şi chestiuni legate de fondul cauzei respectiv ca în HG nr. 457 din 16 mai 2002 şi HG nr. 1843 din 28 octombrie 2004 nu se face referire la faptul că parte din terenul care se transmite este în domeniul public al statului, administrarea R.N.P. R. – D.S.T., fiind inclus în amenajamentul silvic.
La emiterea acestor acte normative susţine recurenta s-au nesocotit dispoziţii imperative din Legea nr. 18/1991 republicată, Legea nr. 26/1996 şi OG nr. 96/1998 republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Cu privire la primul motiv de recurs recurenta arată că pentru a se considera comunicat un act administrativ cu caracter normativ trebuie stabilită dacă modalitatea de publicare este asimilată noţiunii de comunicare.
Prin întâmpinare Guvernul României, M.A.I., C.J.D. au solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală care a respins acţiunea reclamantei ca fiind tardiv formulată.
Guvernul României menţionează că îşi menţine punctul de vedere cu privire la lipsa calităţii procesuale a reclamantei, formulând critici de nelegalitate în privinţa respingerii acestei excepţii.
Curtea constată sub acest aspect că pârâtul Guvernul României nu a exercitat calea de atac a recursului în privinţa soluţiei pronunţate de instanţa de fond, care de altfel îi profită fiind respinsă acţiunea formulată de reclamanta D.S.T. în anularea celor două Hotărâri de Guvern.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 159 pronunţată la 20 iulie 2006 Curtea de Apel Ploieşti a respins acţiunea în contencios administrativ, ca tardiv formulată.
Constatând că instanţa nu a intrat în cercetarea fondului, pronunţându-se pe excepţia tardivităţii, motivele de recurs ce vizează chestiuni ce antamează fondul nu pot fi analizate în această cale de atac.
Reclamanta a sesizat instanţa la data de 23 mai 2006 cu cererea având ca obiect anularea HG nr. 457 din 16 mai 2002 publicată în M. Of. nr. 341/2002 şi respectiv HG nr. 1843 din 28 octombrie 2004 publicată în M. Of. nr. 1079/2004.
Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004, privind termenele de introducere a acţiunii, în raport de care a şi determinat tardivitatea cererii de faţă. Termenul de un an de la data emiterii actelor contestate nu poate fi depăşit, astfel cum este prevăzut la art. 11 alin. (2) din lege fiind un termen de decădere.
Se constată că cele două hotărâri de Guvern fac parte din categoria actelor care se publică în M. Of., dată de la care acestea intră în vigoare, respectiv are loc şi comunicarea către persoanele interesate.
Reţinând aşadar că instanţa de fond a soluţionat corect excepţia de tardivitate a formulării acţiunii în contencios conform art. 11 Legea nr. 554/2004, urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de D.S.T., împotriva sentinţei civile nr. 159 din 20 iulie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1535/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1537/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
