ICCJ. Decizia nr. 1539/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1539/2007
Dosar nr. 17663/33/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 813 din 28 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de L.Ş., împotriva pârâţilor SC A. SA Gherla, A.F.P.G., D.G.F.P.C., M.F.P. şi M.A.P.D.R., acţiune al cărei obiect l-a constituit anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat în favoarea pârâtei SC A. SA Gherla.
Au fost respinse şi excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a lipsei de interes şi a decăderii din dreptul de a promova acţiunea.
Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1190 lei (RON) cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul B.A.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinutcă prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, din 6 septembrie 1995 emis de M.A.A., pârâtei SC A. SA i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 286,450 mp şi 240 mp în cota parte – indiviză drept ce a fost intabulat în C.F., având la baza documentaţia tehnică anexată, ulterior fiind intabulat şi transmis în C.F. nou înfiinţată.
În cadrul executării silite a creanţelor bugetare ale SC A. SA Gherla, imobilul a fost vândut la licitaţie publică SC D.U. SRL care şi-a intabulat dreptul de proprietate astfel dobândit, conform C.F., în aceeaşi carte funciară apărând şi notificarea transmisă de către reclamant SC A. SA în vederea restituirii imobilului în natură sau a echivalentului acestuia.
A mai reţinut instanţa de fond şi faptul că întrucât acţiunea formulată de reclamant, în ce priveşte acest capăt de cerere se circumscrie Legii nr. 554/2004, acesta înainte de a se adresa instanţei de judecată trebuia să se adreseze în prealabil autorităţii publice emitente a actului, pentru anularea acestuia, dând astfel eficienţă art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Or, reclamantul nu a respectat această procedură prealabilă, aşa încât acţiunea promovată de el pentru anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este inadmisibilă, potrivit sentinţei recurate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., respectiv hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţei, şi competent a judeca în fond cauza este tribunalul şi nu Curtea de Apel.
Pe de altă parte susţine recurentul, obiectul cererii de chemare în judecată este unul de drept civil astfel că nu trebuie respinsă ca inadmisibilă acţiunea, dat fiind că nu s-a efectuat procedura prealabilă.
El a invocat nulitatea absolută actelor civile ulterioare notificării în baza Legii nr. 10/2001 cât şi a normelor de aplicare a acestora.
Pârâţii M.F.P., D.G.F.P.C., A.F.P.M.G. şi B.A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Pârâtul B.A. a invocat prin întâmpinare şi excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului-recurent, lipsa interesului născut legitim şi actual al acestuia de a promova o astfel de acţiune, cât şi lipsa calităţii procesuale pasive în ceea ce-l priveşte, solicitând ca instanţa de control judiciar că verifice legalitatea acestor excepţii.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Acţiunea formulată de reclamantul L.Ş., recurent în prezenta cauză, având ca obiect, printre altele şi cererea de anulare a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului eliberat în favoarea pârâtei SC A. SA Gherla, a fost înregistrată iniţial la Judecătoria Gherla, instanţa care prin sentinţa civilă nr. 1005 din 15 septembrie 2005, şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Cluj, în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., pe considerentul că certificatul de atestare este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.
Într-adevăr, certificatul de atestare a dreptului de proprietate întruneşte caracteristicile unui act administrativ, în înţelesul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ şi este emis de un organ central, M.A.A., în prezent M.A.P.D.R., astfel încât în conformitate cu art. 3 C. proc. civ., competenţa de a soluţiona cauza în fond revine Curţii de Apel Cluj, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Nu au fost deci încălcate normele cu privire la competenţa materială a instanţei, aşa cum susţine recurentul, critica sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Cum acţiunea promovată de reclamantul-recurent se circumscrie Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, trebuiau respectate prevederile acestei legi, inclusiv dispoziţiile art. 7 alin. (1) conform cărora „înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice emitente, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia".
În speţă, reclamantul-recurent nu a făcut dovada unei astfel de plângeri prealabile anterior formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât în mod corect instanţa de fond, dând eficienţă dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Faţă de cele ce preced sunt nefondate susţinerile recurentului-reclamant referitoare la caracterul civil al litigiului.
Excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active şi a lipsei de interes a reclamantului şi promovarea acţiunii, reiterate şi în recurs au fost în mod legal şi corect soluţionate de instanţa de fond, prin respingerea acestora, pe considerentul că analizarea acestora nu se putea face decât în condiţiile unei sesizării legale a instanţei de contencios administrativ.
Acelaşi aspect este reţinut şi de instanţa de recurs referitor la excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului-intimat B.A., invocate de acesta în recurs în condiţiile în care soluţia pronunţată de instanţa de fond, considerată a fi legală şi temeinică, urmează a fi menţinută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 813 din 28 decembrie 2005 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1538/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1540/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
