ICCJ. Decizia nr. 1538/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1538/2007
Dosar nr. 28509/2/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2006, la Curtea de Apel Bucureşti, S.N.P.V. P.L., a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 455 din 28 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, solicitând casarea hotărârii atacate şi constatarea nulităţii concursurilor, cereri ce au format obiectul dosarului de fond al Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea recursului s-a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei procedurii prealabile apreciind în mod eronat că şi în situaţia constatării nulităţii de drept a concursurilor, potrivit art. 50 din HG nr. 1209/2003 era necesară procedura prealabilă.
Aceasta întrucât o astfel de acţiune este admisibilă în contencios administrativ, şi întrucât invocă nulitatea unui act administrativ nu este necesară procedura prealabilă potrivit Legii nr. 554/2004.
Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 466 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de A.N.F.P. şi s-a respins acţiunea, astfel cum a fost formulată de reclamantul S.N.P.V. P.L.
S-a reţinut de instanţa de fond, că prin acţiune înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor A.N.F.P. şi A.N.V. la continuarea concursurilor începute în luna septembrie 2004, pentru care s-au acordat de către preşedintele A.N.F.P., avize; anularea avizelor emise în vederea organizării altor concursuri pentru aceleaşi funcţii publice.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 54/2003 şi Legea nr. 188/1999.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că desfăşurarea concursurilor a început în luna septembrie 2004, dar acestea au fost suspendate prin sentinţa nr. 1745 din 17 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 3179/2004, suspendarea fiind dispusă până la 31 decembrie 2004, în temeiul OUG nr. 82/2004. Reclamantul a apreciat că aceste concursuri ar trebui să continue din faza în care se aflau la momentul suspendării, având în vedere faptul că dosarele concurenţilor nu au fost restituite.
La 17 ianuarie 2006 reclamantul, a depus la dosarul de fond al cauzei o cerere precizatoare de acţiune prin care a cerut a se constata nulitatea de drept a concursurilor pentru funcţia de director executiv la D.R.V.C.D., pentru funcţia de şef de birou vamal.
S-a mai cerut obligarea pârâtelor de a continua concursurile începute în luna septembrie 2004, pentru care s-au dat avize, precum şi anularea avizelor emise în vederea organizării concursurilor pentru funcţiile publice vacante de şef birou vamal.
Reclamantul şi-a întemeiat cererea precizatoare pe dispoziţiile art. 50 din HG nr. 1209/2003.
Instanţa de fond invocând art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a stabilit că înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana ce se consideră vătămată într-un drept al său, sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorităţii publice competente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Reclamantul, a reţinut instanţa de fond, nu a îndeplinit procedura prealabilă administrativă care reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ, astfel încât a respins acţiunea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală astfel încât recursul declarat împotriva acesteia fiind neîntemeiat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
Cauza, care este de contencios administrativ, a fost înregistrată în fond la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, invocându-se de altfel Legea nr. 554/2004.
Împrejurarea că ulterior, recurentul-reclamant a precizat cererea de chemare în judecată invocând şi art. 50 din HG nr. 1209/2003, nu schimbă calificarea juridică a cauzei ca fiind de contencios administrativ, legea ce reglementează cadrul legal de soluţionare fiind Legea nr. 554/2004. HG nr. 1209/2003 nu priveşte soluţionarea cauzelor întemeiate pe acest act normativ sau soluţionarea în alte condiţii decât cele reglementate de legea contenciosului administrativ, respectiv că nu s-ar mai cere realizarea procedurii prealabile formulării acţiunii în contencios administrativ, potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Aşa fiind, cum recurentul-reclamant nu a îndeplinit prevederea art. 7 din Legea nr. 554/2004 în mod corect instanţa de fond a admis excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a respins acţiunea, astfel încât recursul fiind neîntemeiat va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.N.P.V. P.L. împotriva sentinţei civile nr. 466 din 28 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1537/2007. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1539/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
