ICCJ. Decizia nr. 1541/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1541/2007
Dosar nr. 7441/44/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC F.S. SRL Galaţi a chemat în judecată M.T.L.P.A.T.L., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea autorităţii pârâte la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 39,61 ha teren situată în comuna Vânători, judeţul Galaţi, teren care se află în folosinţa sa.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin HG nr. 1248 a luat fiinţă, SC A.U. SA Bucureşti. Prin Hotărârea F.P.S. nr. 200/1383 din 4 martie 1998 această societate s-a divizat în mai multe societăţi printre care şi SC A.U.T. SA, care cuprindea şi A.G. Această ultimă societate s-a privatizat de către F.P.S. prin vânzarea integrală a pachetului de acţiuni conform contactului din 28 iulie 2000. La data de 24 august 2000 activele societăţii au fost cumpărate de către SC F. SRL Galaţi care, le-a vândut la data de 16 noiembrie 2000 SC F.S. SRL Galaţi.
S-a mai arătat că, deşi SC A.U.T. SA a făcut documentaţia pentru atestarea dreptului de proprietate asupra terenului aferent, pârâtul a refuzat eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 92/ F din 19 iunie 2006 a admis acţiunea reclamantei, dispunând obligarea pârâtului M.T.L.P.A.T.L. să emită certificatul de atestare a dreptului de proprietate al reclamantei pentru suprafaţa de 396.122, 22 mp situată în extravilanul comunei Vânători, judeţul Galaţi, potrivit vecinătăţilor şi coordonatelor stabilite prin raportul de expertiză topografică şi schiţa anexă ce fac parte din aceasta.
Totodată, a dispus şi respingerea capătului de cerere pentru plata daunelor cominatorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că refuzul pârâtului M.T.C.T. de a-i atesta reclamantei dreptul de proprietate este nefondat, în condiţiile în care, pentru activele celeilalte societăţi desprinsă din A.T., a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate.
A mai reţinut că, intervenientul C.L.C.V. Galaţi nu a făcut dovada vreunui drept asupra terenului în litigiu, iar procesul –verbal de recunoaştere şi delimitare a vecinătăţilor depuse de primarul comunei Vânători nu a fost contestat de nici una din părţile semnatare.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs C.L.V. şi M.T.C.T.
Recurentul C.L.V. a susţinut că:
- instanţa a omis să răspundă la excepţiile ridicate cum ar fi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei care, nefăcând parte din resortul M.T.C.T., nu-i sunt aplicabile dispoziţiile HG nr. 834/1991.
- instanţa în mod eronat a reţinut că intervenientul nu a făcut dovada dreptului asupra terenului în litigiu, întrucât terenul aparţinând statului potrivit art. 38 lit. f) din Legea nr. 215/2001 este administrat de către Consiliul local care, îl poate concesiona sau închiria.
- instanţa a reţinut în mod eronat că vânzătorul ar vinde prin contract, pe lângă construcţii şi dreptul de folosinţă asupra terenului respectiv asupra suprafeţei de 396.122,22 mp, o astfel de vânzare din punct de vedere legal nefiind posibilă.
Referitor la recursul declarat de M.T.C.T., urmează a se observa că acesta a criticat, la rându-i, hotărârea instanţei de fond sub următoarele aspecte:
- considerentele avute în vedere de instanţa fondului nu justifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât terenul nu a intrat niciodată în proprietatea SC F. SRL, deoarece până la momentul noiembrie 2004 SC A.U.T. SA nu a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului şi pe cale de consecinţă nici SC F. SRL;
- instanţa de fond a avut în vedere la constatarea temeiniciei pretenţiilor reclamantei, unele acte care alcătuiau documentaţia întocmită de SC A.U.T. SA şi nicidecum de SC F.S. SRL Galaţi;
- trimiterile instanţei de fond la certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 31 noiembrie 2000 emis de M.T.C.T. nu au relevanţă în cauză, deoarece acest certificat a fost emis chiar în favoarea SC A.U.T. SA desprinsă în 1998 din SC A.U. SA;
- instanţa de fond în mod greşit apreciază că M.T.C.T. „a demarat formalităţile pentru identificarea terenului şi declanşarea procedurilor prevăzute de HG nr. 834/1991 prin Ordinul nr. 695 din 22 noiembrie 1999, întrucât pe de o parte, prin acel ordin M.T.C.T. a aprobat componenţa Comisiei de stabilire şi evaluare a terenurilor pentru SC A.U.T. SA iar, pe de altă parte, M.T.C.T. nu era obligat să facă nici un demers în vederea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, de vreme ce, documentaţia era incompletă iar beneficiara acestui certificat nu era o societate comercială pe acţiuni care, are sau a avut capital de stat.
Recursurile sunt fondate şi urmează să fie admise pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin art. 1 din HG nr. 834/1991 s-a stabilit în aplicarea dispoziţiilor art. 19 şi 20 din Legea nr. 15/1990, că terenurile aflate în patrimoniul societăţilor cu capital de stat, la data înfiinţării acestora, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, se determină pentru societăţile comerciale înfiinţate prin HG de către organele, care potrivit legii, îndeplinesc atribuţiile ministerului de resort.
Ministerele de resort prin comisiile formate în cadrul lor au obligaţia de a analiza documentaţiile depuse în vederea eliberării certificatelor de atestare, în sensul ca aceste documentaţii să fie întocmite conform dispoziţiilor HG nr. 834/1991 şi ale Criteriului nr. 311/1992 şi nu de a identifica şi declanşa procedurile prevăzute de HG nr. 834/1991, aşa cum greşit a apreciat instanţa de fond.
De altfel, M.T.C.T. nici nu era obligat să facă vreun demers pentru emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, atâta timp cât documentaţia prezentată nu a fost completă, reclamanta SC F.S. SRL Galaţi neîndeplinind condiţiile prevăzute de HG nr. 834/1991 şi Criteriului nr. 311/1992 respectiv, aceea de a fi o societate comercială pe acţiuni, de a avea capital de stat şi de a avea terenul în patrimoniul său la data înfiinţării.
Elocvent în acest sens este contractul de vânzare-cumpărare de bunuri autentificat la 16 noiembrie 2004 încheiat între SC F.S. SRL Galaţi şi SC F. SRL în care, se precizează că societatea vânzătoare „nu deţine dreptul de proprietate asupra terenului, întrucât terenul este proprietate de stat.
Instanţa de fond apreciază în mod greşit că pretenţiile reclamantei sunt întemeiate, luând în considerare o serie de acte care alcătuiau documentaţia întocmită de SC A.U.T. SA şi nu de reclamantă ori, acest lucru era admisibil în ipoteza în care SC F.S. SRL ar fi fost succesoarea în drepturi a SC A.U.T. SA, ca urmare a privatizării acesteia.
Cât priveşte trimiterile instanţei de fond la certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 31 noiembrie 2000, urmează să se constate că acest certificat nu a fost emis în condiţii identice ca în cauza de faţă şi că, în cazul acestuia societatea beneficiară îndeplinea toate condiţiile impuse de lege, iar M.T.C.T. era minister de resort.
Potrivit art. 4 din HG nr. 468/1998 pentru modificarea şi completarea HG nr. 834/1991, terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparţin proprietăţii private a comunelor, oraşelor sau judeţelor şi se constituie în „fond special destinat realizării de investiţii sau desfăşurării unor activităţi economice", administrat de autorităţile administraţiei publice locale.
Aşa fiind, în mod greşit instanţa de fond apreciază că intervenientul C.L.C.V. nu a făcut dovada dreptului asupra terenului în litigiu, întrucât potrivit Legii nr. 215/2001 terenul aparţine statului, iar Consiliul local care administrează domeniul public şi privat al comunei, are dreptul să hotărască darea în administrare, concesionare sau închiriere a acestuia.
Faţă de cele ce preced recursurile declarate de C.L.V. şi de M.T.C.T. sunt fondate, urmând a fi admise a se modifica hotărârea atacată şi în fond a se respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de SC F.S. SRL Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de C.L.V. şi de M.T.C.T., împotriva sentinţei civile nr. 92/ F din 19 iunie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea formulată de SC F.S. SRL Galaţi ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1540/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1543/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
