ICCJ. Decizia nr. 1540/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1540/2007
Dosar nr. 6879/44/2005
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.C. a chemat în judecată U.N.N.P., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea autorităţii pârâte la emiterea unei decizii în temeiul căreia să poată fi admis în profesia de notar public.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 63 din 18 aprilie 2006 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant, obligându-l totodată să plătească pârâtei suma de 333,09 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că deşi activitatea desfăşurată de reclamant în cadrul fostelor structuri ale securităţii poate fi echivalată cu activitate juridică, aceasta nu exclude obligativitatea sa de a susţine un examen pentru a fi admis în corpul profesional al notarilor publici deoarece nici un text de lege nu-l scuteşte de o astfel de probă.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul S.C.
Recurentul a susţinut că hotărârea este nulă de drept deoarece este semnată de vicepreşedintele Curţii şi nu de preşedinte aşa cum dispune art. 261 C. proc. civ.
Nu s-a constatat că U.N.N.P. România nu funcţionează legal şi nu s-au depus la dosar actele de constituire şi funcţionare respectiv hotărârea judecătorească de constituire ca persoană juridică, certificatul de înregistrare în condiţiile legii. Susţine recurentul că în mod greşit s-a analizat noţiunea de „notar şi de intrare, în această profesie", întrucât nu a solicitat intrarea în profesia de notar ci să i se aprobe înfiinţarea unui cabinet notarial în circumscripţia Curţii de Apel Galaţi.
Recurentul solicită respingerea cererii pârâtei de plata cheltuielilor de judecată apreciate ca fiind de lux, iar aceasta avea posibilitatea de a fi reprezentată de C.N.P., cheltuielile de deplasare şi cazare nefiind de strictă utilitate pentru a fi plătite în contul cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinare U.N.N.P. România a solicitat respingerea recursului atât în privinţa motivelor de nulitate cât şi cele ce au în vedere netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii recurate.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs ce vizează nulitatea hotărârii primei instanţe nu poate fi reţinut întrucât prin semnarea hotărârii redactate în condiţiile art. 261 C. proc. civ., recurentul nu a dovedit nici o vătămare, textul de lege permiţând ca preşedintele instanţei să semneze în locul judecătorului care a pronunţat-o şi care se află în imposibilitate de a semna.
În lipsa preşedintelui instanţe, hotărârea redactată de judecătorul care a pronunţat-o poate fi semnată de vicepreşedintele care îl înlocuieşte în condiţiile art. 45 din Legea nr. 304/2004 şi art. 10 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti.
Constatând că nu este motiv de nulitate absolută a hotărârii recurente conform prevederilor art. 103 C. proc. civ., recursul ce vizează acest aspect este nefondat.
Criticile de nelegalitate sunt neîntemeiate, întrucât U.N.N.P. România este organizaţie profesională, cu personalitate juridică înfiinţată potrivit Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.
Intimata este înfiinţată prin lege organică potrivit art. 73 din Constituţie şi nu conform OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii sau conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale.
Reclamantul este cel care a chemat în judecată U.N.N.P. România solicitând să i se recunoască dreptul de a profesa ca notar, iar în recurs arată că această pârâtă nu funcţionează legal în lipsa hotărârii judecătoreşti de constituire şi respectiv înregistrarea acesteia ca organizaţie profesională conform prevederilor Legii nr. 36/1995, susţinerile recurentului sunt nefondate, pârâta fiind înfiinţată prin lege organică şi este organizaţie profesională a notarilor publici din România, cu personalitate juridică, constituită din toţi notarii publici organizaţi în C.N.P., care funcţionează în circumscripţia fiecărei curţi de apel. Susţinerile recurentului potrivit cu care din eroare instanţa de fond a analizat noţiunea „profesia de notar" şi intrarea în această profesie sunt de asemeni neîntemeiate.
Instanţa de fond a făcut o analiză a cererii cu care a fost investită conform Legii nr. 36/1995, reţinând în mod corect că activitatea desfăşurată poate fi echivalată cu activitatea juridică însă aceasta nu exclude obligativitatea de a susţine un examen pentru a fi admis în corpul profesional al notarilor publici.
Conform art. 17 din Legea nr. 36/1995 notarul public este numit de ministrul justiţiei la propunerea consiliului uniunii, dacă se face dovada îndeplinirii cerinţelor de la art. 16.
Pârâta ca şi instanţa de fond a reţinut corect că recurentul are o pregătire juridică ce consacra vocaţia şi nu dreptul de a deveni notar public fără respectarea cerinţelor prevăzute de lege.
De asemenea s-a avut în vedere de prima instanţă, constituţionalitatea dispoziţiilor Legii nr. 36/1995.
Prin Decizia nr. 22 din 12 ianuarie 2006, Curtea Constituţională sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2), art. 16 lit. g) şi art. 26 din Legea nr. 36/1995, excepţie ridicată de recurent, a dispus respingerea întrucât aceste prevederi legale nu stabilesc restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi ci doar reglementează condiţia de exercitare a unei profesii
Prevederile art. 274 C. proc. civ. au fost aplicate ca urmare a respingerii cererii reclamantului, la cererea pârâtei.
Dovada cheltuielilor de judecată suportate de pârâtă, s-a făcut în înscrisurile depuse la dosar şi nu sunt motive pentru a fi apreciată ca fiind de lux sau că nu erau de strictă utilitate în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.
Dispoziţiile art. 274 (alin. (3) C. proc. civ. reglementează situaţia în care judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, însă nu este cazul în speţă, pârâta fiind reprezentată de consilier juridic.
În baza acestor considerente recursul a fost respins în baza prevederilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.C., împotriva sentinţei civile nr. 63 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 1539/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1541/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
