ICCJ. Decizia nr. 1549/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1549/2007
Dosar nr. 4832/33/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.E. a chemat în judecată C.J.P.C., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 20803 din 2 noiembrie 2006 emisă de aceasta şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât are calitate de persoană refugiată, în sensul actelor normative menţionate, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 529 din 30 noiembrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 20803/2006 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de refugiat pe perioada 27 iunie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că „pentru reclamantul minor era exclus alt domiciliu decât cel al părinţilor săi, astfel că şi acesta minor fiind, a avut aceeaşi situaţie.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.J.P.C.
Recurenta a susţinut în esenţă că, reclamantul nu a suferit persecuţii din motive etnice, fiind născut pe un teritoriu aparţinând Statului Român, în localitatea de refugiu, din părinţi care s-au refugiat anterior naşterii în această localitate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu (art. 1 lit. c)).
Prin Normele de aplicare a Ordonanţei aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidenţiază cu claritate că, reclamantul s-a născut în localitatea Blaj, raionul Tîrnavele, deci pe teritoriul României, la data de 27 iulie 1942 după ce părinţii acestuia au fost obligaţi să se refugieze din localitatea Cluj-Napoca în urma cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000 să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă, atât persoana care a suferit persecuţiile respective în mod nemijlocit, cât şi acelea asupra cărora, consecinţele s-au răsfrânt în mod indirect.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat ori au fost strămutaţi din motive etnice şi au suportat astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suportat aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suportat familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Pe de altă parte, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor al persoanei strămutate, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din OG nr. 105/1999, a fortiori, trebuie să beneficieze de drepturile compensatorii acordate şi copilul născut în perioada de strămutare a părinţilor.
Faţă de cele ce preced se constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică astfel că recursul fiind nefondat urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 529 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1548/2007. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1550/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
