ICCJ. Decizia nr. 1551/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1551/2007
Dosar nr. 590/44/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D. SA Galaţi a chemat în judecată M.C.C. – B.C.N. a monumentelor istorice, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să dispună obligarea acestuia la soluţionarea cererilor sale privitoare la autorizarea demolării construcţiilor vechii rizerii.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, a cumpărat activele fostei fabrici de decorticat orez şi că este proprietara terenului aferent acestor construcţii. Datorită faptului că o perioadă îndelungată de timp fabrica nu a lucrat, clădirile acesteia se află într-o stare avansată de uzură astfel că, a solicitat autorizaţie de demolare, având şi acordul autorităţilor locale.
A mai arătat că, deşi a făcut demersuri la autoritatea pârâtă, aceasta a refuzat să se pronunţe în privinţa demolării şi mai mult decât atât, prin Decizia nr. 983/2005 s-a propus clasificarea clădirilor ca fiind monumente arhitecturale.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 77 din 17 mai 2006 a admis acţiunea formulat de reclamantă, dispunând obligarea autorităţii pârâte să soluţioneze plângerile acesteia înregistrate la 9 septembrie 2005 şi din 21 octombrie 2005.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că, având un drept de proprietate asupra clădirilor în discuţie, reclamanta este îndreptăţită să solicite avizul pentru demolarea lor. Adresele de răspuns ale pârâtului nu soluţionează pe fond chestiunea imobilelor, ci conţin recomandări de protecţie şi procedură pe care, reclamanta nu le-a solicitat.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În fapt, cu adresa din 22 iulie 2005 reclamanta SC D. SA Galaţi a solicitat C.R.M.I. să-i emită avizul favorabil pentru desfiinţarea clădirilor situate în Brăila, deoarece sunt într-o stare avansată de degradare şi riscă să se prăbuşească.
C.R.M.I., reţinând faptul că edificiile pentru care se solicită aviz favorabil sunt situate în zona de protecţie a centrului istoric a municipiului Brăila a respins cererea de desfiinţare a edificiilor şi a recomandat luarea unor măsuri de protecţie a construcţiilor pentru a nu se prăbuşi. Totodată, a declanşat procedura de clasare pentru ansamblul construcţiilor existente.
Împotriva avizului din 27 septembrie 2005 al C.R.M.I., reclamanta a formulat plângere la M.C.C. – B.C.N.
Cu adresa din 14 martie 2006 M.C.C. – S.M.I., cu referire la avizul din 27 septembrie 2005 îi comunică reclamatei că, plângerea sa a fost analizată în şedinţa din data de 14 noiembrie 2005 şi rămâne în evidenţa sa, până la completarea cu alte documente necesare. Până la luarea unei decizii finale, se arată în continuare, bunurilor imobile în cauză li se aplică regimul juridic al monumentelor istorice.
Prin art. 1 din Legea contenciosului administrativ se recunoaşte dreptul oricărei persoane fizice sau juridice vătămată să se adreseze instanţei de contencios, şi în cazul în care, autoritatea administrativă refuză în mod nejustificat de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege.
În alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că, prin refuz nejustificat se consideră şi faptul de a nu se răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile, socotit de la înregistrarea cererii respective, dacă prin lege nu se prevede un alt termen.
În cauză însă, aşa cum rezultă din adresa de la dosarul instanţei de fond, intimatul M.C.C. – S.M.I. a răspuns recurentei reclamante, cu adresa din 14 martie 2006.
Faptul că răspunsul nu este cel aşteptat de recurentul-reclamant, nu constituie un refuz în sensul legii şi nu poate atrage răspunderea intimatului.
Pe de altă parte, din conţinutul adresei reiese că, reclamanta urma să completeze documentaţia elaborată şi transmisă, până la luarea unei decizii finale de către secţiunea C.N.M.I., ceea ce nu s-a întâmplat însă, astfel că, aşa cum susţine recurenta, nu poate invoca nesoluţionarea în fond a cererii.
De asemenea, trebuie reţinut şi faptul că, în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr.42/2001 privind protejarea monumentelor istorice care, obligă proprietarul să ia măsurile necesare protejării acestor obiective.
În consecinţă, avându-se în vedere că nu suntem în ipoteza unui refuz al intimatului de a răspunde la cererile formulate de reclamantă, recursul urmează să fie admis, hotărârea atacată modificată şi acţiunea respinsă ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.C.C. împotriva sentinţei civile nr. 77 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1550/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1554/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
