ICCJ. Decizia nr. 1554/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1554/2007
Dosar nr. 4522/2/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată A.N.A.F. – D.G.A.M.C. şi D.G.F.P.G., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună anularea deciziei nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. şi suspendarea executării deciziei de impunere nr. 883 din 19 decembrie 2005 emisă de D.G.F.P.G. până la soluţionarea contestaţiei aflată pe rolul A.N.A.F.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a contestat Decizia de impunere nr. 883 din 19 decembrie 2005 la D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. şi a solicitat pârâtei în temeiul art. 183 C. proCod Fiscal, suspendarea actului administrativ fiscal până la soluţionarea contestaţiei.
Prin Decizia nr. 54 din 5 august 2006, emisă în temeiul art. 185 C. proc. civ., pârâta A.N.A.F. a respins cererea reclamantei de suspendare a executării actului contestat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1386 din 12 iunie 2006 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.G.A.M.C., a admis acţiunea formulată de reclamantă în sensul anulării deciziei nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 883 din 19 decembrie 2005 emisă de D.G.F.P.G. până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., aceasta nu poate fi primită A.N.A.F. având calitate procesuală în cauză, obiectul acţiunii pentru capătul de cerere formulat în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 priveşte anularea actului emis de A.N.A.F.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că Decizia nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. este nefondată, pârâta în mod greşit dispunând respingerea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal, urmând ca în baza art. 1 şi 18 din Legea nr. 554/2004 să anuleze Decizia ca nelegală.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică au declarat recurs D.G.A.M.C. şi A.N.A.F., invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit a fost anulată Decizia A.N.A.F. nr. 54 din 8 mai 2006 în condiţiile în care nu existau motive pentru anularea acesteia, acest act administrativ fiind temeinic şi legal întocmit.
Cererea de suspendare a fost respinsă în mod corect de către organul de soluţionare a contestaţiilor, având în vedere, pe de o parte, că cererea nu a fost susţinută de documente justificative şi pe de altă parte că în urma investigaţiilor efectuate de organul de soluţionare a contestaţiilor a rezultat că indicatorii de bonitate calculaţi pentru societate de către organul fiscal unde este luată în evidenţă fiscală, nu o îndreptăţesc să beneficieze de suspendarea executării silite a actului atacat.
Invocă recurenta D.G.A.M.C. inadmisibilitatea acţiunii, motivat de faptul că la data de 21 octombrie 2005 contestatoarea a înregistrat cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare stabilite de inspecţia fiscală, invocând dispoziţiile art. 185 C. proCod Fiscal, ce a fost soluţionată prin Decizia nr. 54/2006.
Întrucât reclamanta a înţeles să beneficieze de dispoziţiile legii speciale aplicabile în speţă, respectiv OG nr. 92/2003, o nouă cerere adresată instanţei de contencios administrativ în temeiul legii generale (Legea nr. 554/2004) ar fi inadmisibilă.
Pe fondul cererii de suspendare recurentele susţin că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ respectiv prevenirea unei pagube iminente şi cazul bine justificat.
Recurenta A.N.A.F. a invocat ca motiv de recurs lipsa calităţii procesuale în ceea ce priveşte capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 883/2005 în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 nefiind deci emitentul actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză.
Intimata SC R. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate şi menţinerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică şi legală.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor de nelegalitate formulate conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi având în vedere dispoziţiile art. 3041, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Motivul de recurs privind inadmisibilitatea acţiunii ce are ca obiect suspendarea executării actului administrativ nu poate fi reţinut, întrucât este reglementat de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ al unei autorităţi publice de a se adresa instanţei de contencios administrativ.
Art. 14 din acest act normativ prevede dreptul persoanei vătămate ca în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente ca odată cu sesizarea autorităţii publice care a emis actul să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ.
Împrejurarea că în cauză s-a formulat cererea de suspendare a executării deciziei de impunere, la organul administrativ, în temeiul art. 184 C. proCod Fiscal, cerere respinsă prin Decizia nr. 54/2006 a A.N.A.F., nu înlătură dreptul persoanei care se consideră vătămată, respectiv intimata, să solicite şi în condiţiile Legii nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ.
De altfel această suspendare este dată ca fiind a anulării Deciziei nr. 54 din 5 august 2006 emisă de A.N.A.F. prin care s-a respins cererea de suspendare.
Această decizie atacată este un act administrativ emis de o autoritate publică, supusă analizei legalităţii conform art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F., analizată în condiţiile art. 137 C. proc. civ., se constată că este nefondată.
Recurenta arată că faţă de capătul de cerere privind suspendarea deciziei de impunere, nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Chiar în condiţiile în care recurenta faţă de acest act administrativ nu este organ emitent, în cauză se constată că astfel cum este formulată cererea, cele două capete de cerere nu pot fi soluţionate cu finalitate distinctă, întrucât capătul de cerere ce vizează anularea Deciziei nr. 54/2006 emisă de recurentă este indisolubil legat de capătul doi de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 883/2005 a cărei suspendare s-a dispus.
Suspendarea executării actului administrativ nu se putea acorda fără a se analiza şi actul prin care s-a soluţionat pe cale administrativă cererea de suspendare.
Cu privire la criticile de nelegalitate ce vizează condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea constată că sunt nefondate întrucât în speţa de faţă sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de lege, respectiv cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Astfel intimata-reclamantă a susţinut că există indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare a solicitat-o, acesta reprezentând, alături de interesul legitim, un caz bine justificat.
S-a susţinut şi reţinut corect de prima instanţă nesoluţionarea contestaţiei în termenul legal şi mai mult i s-au recunoscut parţial pretenţiile prin anularea parţială a actului administrativ fiscal, împrejurare de natură să creeze îndoieli asupra legalităţii deciziei de impunere contestate.
De asemeni şi cea de a doua condiţie legală este îndeplinită în cauză respectiv prevenirea unei pagube iminente.
Curtea achiesează la concluziile primei instanţe în sensul că punerea în executare a deciziei de impunere ar determina imposibilitatea achitării de către reclamantă a obligaţiilor faţă de furnizori, respectiv de a fi onorate obligaţiile contractuale faţă de beneficiari.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de D.G.A.M.C. şi de M.F.P. – A.N.A.F. împotriva sentinţei civile nr. 1386 din 12 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1557/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
