ICCJ. Decizia nr. 1550/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1550/2007
Dosar nr. 5170/36/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul C.I.G. a chemat în judecată C.J.P.T., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea Hotărârii nr. 5872 din 29 septembrie 2006, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii acestei calităţi şi acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că, pârâta a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor susmenţionatului act normativ pe considerentul că, nu a făcut dovada persecuţiei etnice, deşi s-a născut la data de 23 iulie 1944 în localitatea Tulcea, părinţii săi făcând obiectul schimbului de populaţie dintre Bulgaria şi România, urmare Tratatului încheiat între aceste două ţări în septembrie 1940.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 803/ CA din 23 noiembrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamant, dispunând anularea Hotărârii nr. 5872 din 29 septembrie 2006 emisă de pârâtă şi constatând în favoarea reclamantului calitatea de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, reclamantul s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu şi a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.T. care, a susţinut în esenţă că intimatul nu a fost strămutat din Bulgaria, (întrucât s-a născut în anul 1940 când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România) pentru a susţine că, a avut alt domiciliu şi a fost obligat să-l schimbe în altă localitate.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se într-una din situaţiile strict enumerate de lege.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, se prevede că persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză, reclamantul născut la data de 23 iulie 1944 în localitatea Tulcea, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate şi, prin urmare, beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Faţă de cele ce preced recursul apare ca nefondat, instanţa urmând să-l respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinţei civile nr. 803/ CA din 23 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1549/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1551/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
