ICCJ. Decizia nr. 1557/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1557/2007
Dosar nr. 4849/2/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.I. a chemat în judecată A.N.V., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să constate nulitatea Ordinului nr. 5683 din 11 aprilie 2006 emis de vicepreşedintele A.N.V.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta prin Comisia de disciplină a dispus sancţionarea sa disciplinară, fără a avea dovezi, fără a descrie fapta săvârşită şi în ce constă aceasta şi fără a menţiona dispoziţiile legale încălcate şi termenul în care actul administrativ poate fi contestat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2193 din 9 octombrie 2006 a respins ca nefondată excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Totodată a admis acţiunea reclamantei B.I. şi a constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 5683 din 11 aprilie 2006, emis de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că dispoziţiile Legii nr. 188/1999, republicată, se completează cu prevederile legislaţiei muncii astfel că dispoziţia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării, cel sancţionat putându-se adresa direct instanţei judecătoreşti fără îndeplinirea procedurii prealabile.
A mai reţinut şi că actul administrativ de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei făcute în timpul cercetării faptei şi nici termenul în care actul administrativ poate fi atacat. Pe de altă parte, reţinându-se nelegala constituire a Comisiei de disciplină s-a constatat că şi cercetarea desfăşurată de aceasta este nulă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs A.N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel recurenta a susţinut că:
- acţiunile prevăzute la art. 68 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici nu pot face excepţie de la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de Legea nr. 554/2004 cum ar fi de exemplu neîndeplinirea procedurii prealabile.
- instanţa a reţinut în mod greşit că cercetarea reclamantei s-ar fi efectuat în mod nelegal de către Comisia de disciplină care a efectuat cercetarea administrată prealabilă a faptei cu toate că recurenta a invocat că sentinţa nr. 1582/2005 a Curţii de Apel Bucureşti a rămas irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ nr. 1372/2006, ordinul contestat fiind emis la 11 aprilie 2006, data la care sentinţa în cauză nu devenise irevocabilă.
- Ordinul A.N.V. nr. 5683 din 11 aprilie 2006 a fost emis în conformitate cu normele legale în materie întrucât în preambulul acestuia sunt consemnate menţiuni privind descrierea faptei, temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară şi instanţa competentă la care poate fi contestat. Cât priveşte termenul şi instanţa la care se atacă s-a susţinut că acestea sunt prevăzute în Legea nr. 188/1999, lege cadru în materie.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin Ordinul nr. 5683 din 11 aprilie 2006 emis de conducătorul A.N.V., reclamanta a fost sancţionată potrivit art. 65 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, pentru încălcarea prevederilor art. 12 lit. g) din Codul de conduită al funcţionarului public din cadrul A.N.V., cu sancţiunea prevăzută de art. 65 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 188/1999, diminuarea drepturilor salariale cu 10 % pe o perioadă de 3 luni.
Potrivit art. 35 alin. (2) din HG nr. 1210/2003, actul administrativ de sancţionare, sub sancţiunea nulităţii trebuie să aibă un anumit conţinut precum: descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările celui sancţionat, temeiul legal a aplicării sancţiunii etc.
În speţă, din analiza actelor aflate la dosarul cauzei se constată însă că Ordinul de sancţionare nu cuprinde motivele pentru care în timpul cercetării faptei au fost înlăturate apărările reclamantei şi de asemenea nu prevede nici termenul în care acesta poate fi contestat.
Astfel referitor la primul aspect urmează să se constate că atât referatul întocmit de Comisia de disciplină la data de 1 martie 2006 cât şi raportul întocmit de aceasta la data de 27 martie 2006 a analizat formal fapta săvârşită de reclamantă ca şi obiecţiunile acesteia la concluziile comisiei, conchizându-se că „în cauză au fost administrate toate probele necesare şi că în urma administrării acestora şi a audierii reclamantei săvârşirea unei abateri disciplinare.
De altfel, dacă avem în vedere sentinţa nr. 1582 din 4 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti prin care s-a dispus anularea Ordinului nr. 1684 din 15 mai 2005 prin care a fost constituită comisia de disciplină din cadrul A.N.V. rezultă că ordinul de sancţionare a fost emis de către o Comisie de disciplină nelegal constituită şi aşa cum corect a reţinut instanţa de fond aplicându-se principiul de drept „quod nullum est, nullum producit effectum" rezultă că cercetarea administrativă efectuată de această comisie este nulă absolut.
Examinându-se şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare recursul declarat de A.N.V. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinţei civile nr. 2193 din 9 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1562/2007. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
