ICCJ. Decizia nr. 1562/2007. Contencios. Anulare acte administrativ cu caracter normativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1562/2007
Dosar nr. 4914/1/2006
Şedinţa publică din 14 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 16 ianuarie 2006, Guvernul României a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 184/2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursurilor s-a susţinut că pentru a se legitima procesual activ, reclamanţii trebuiau să facă dovada că sunt titularii unui drept subiectiv civil, material, actual, real şi nu a unui drept virtual.
S-a mai susţinut că reclamanţii nu au dovedit existenţa dreptului vătămat şi legătura de cauzalitate dintre emiterea actului administrativ şi presupusa vătămare.
La cele patru termene ce au urmat înregistrării recursului, Guvernului României, recurent în cauza de faţă nu s-a prezentat în faţa instanţei.
Mai mult, intimaţii-reclamanţi G.N., G.F., T.M., G.M., N.M.N.C., C.P. şi intimaţii - intervenienţi D.A.M., E.M., A.B.S., C.E., s-au relevat faptul că după pronunţarea de către instanţa de fond, Guvernul a cerut prefecturii începerea emiterii titlurilor de proprietate pentru intimaţii-reclamanţi.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 184 din 20 decembrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanţii G.N., G.F., T.M., G.M., N.M.N.C., C.P., E.C., P.D., P.C.P., V.I.M., D.A.M., C.E., E.M., A.B.S. şi B.V., în contradictoriu cu Prefectura judeţului Prahova, Comisia Judeţeană Prahova de aplicare a Legii nr. 18/1991, Comisia Locală Bărcăneşti de aplicare a Legii nr. 18/1991, A.O.S. şi M.A.I.
S-a anulat în parte HG nr. 237 din 13 martie 2002, anexa 2, pct. 29, pentru suprafaţa de 145.902 mp., reclamanţii şi intervenienţii fiind proprietarii acestei suprafeţe de teren.
Totodată s-au respins ca neîntemeiate cererile de intervenţie în interesul Guvernului formulate de A.D.S. şi M.A.I.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii şi intervenienţii persoane fizice au dovedit că sunt proprietarii dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 145.902 mp., potrivit adeverinţelor de reconstituire şi proceselor-verbale de punere în posesie potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere, solicitate conform Legilor nr. 18/1991 şi 169/1997. Această suprafaţă de teren se regăseşte în mod nelegal în anexa 2 pct. 29 în HG nr. 237/2002.
De precizat că în cauză s-a făcut expertiză tehnică topo şi s-a depus hartă cadastrală privind terenul în litigiu şi s-au depus acte privind calitatea procesuală activă a petenţilor, inclusiv certificatul de moştenitor din 25 februarie 1966.
Verificându-se actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică, HG nr. 237/2002 cu referire la anexa 2 pct. 29 din acest act normativ fiind un act administrativ ilegal faţă de dispoziţiile Legii nr. 29/1990 în vigoare la momentul soluţionării cauzei.
De altfel, în cauză pentru petenţi au şi început să se emită titluri de proprietate.
Este de observat de asemenea că HG nr. 237/2002 cu referire la reclamanţii în cauză a dispus transmiterea imobilului H.P. din proprietatea statului şi din administrarea S.N. C.R. SA în proprietatea publică a statului şi din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a municipiului Ploieşti şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Ploieşti. Anularea parţială a actului s-a cerut de reclamanţi care au făcut demersuri încă din 2001 (Decizia nr. 3973 din 23 iunie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal).
Motivele de recurs invocate de recurent nu au susţinere în probele cauzei reclamanţii dovedindu-şi calitatea procesuală activă, interesul juridic în promovarea cererii de chemare în judecată şi temeinicia invocării art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 184 din 20 decembrie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1557/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1568/2007. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
