ICCJ. Decizia nr. 164/2007. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 164/2007
Dosar nr. 2879/33/2006
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj a fost sesizată de B.C., în temeiul art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu contestaţie împotriva Ordinului de sancţionare nr. 5949, emis de vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, la data de 26 aprilie 2006, apreciind ca nelegală şi netemeinică, măsura luată, prin care a fost sancţionată cu mustrare scrisă, pentru că, în calitate de funcţionar public de execuţie la Biroul Vamal Baia Mare, se află în conflict de interese, prin aplicarea prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003 şi art. 32 din OUG nr. 10/2004.
S-a invocat nelegalitatea ordinului, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din HG nr. 1210/2003 care impunea audierea funcţionarului public, art. 29 din aceeaşi hotărâre care prevede obligativitatea consemnării audierii, precum şi a art. 66 din Legea nr. 188/1999 privind cercetarea prealabilă a faptei săvârşite.
Ca motive de netemeinicie, contestatoarea a învederat că nu se află în conflict de interese, întrucât atribuţiile de serviciul al soţului său nu se interferează cu operaţiunile de import-export efectuate de societate, fiind cunoscută situaţia de şefii săi ierarhici care trebuiau să ia măsura în termen de 3 zile de la data luării la cunoştinţă.
Prin întâmpinare, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor a solicitat respingerea contestaţiei şi a excepţiilor invocate.
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea în contencios administrativ.
În acest sens, prima instanţă a reţinut că autoritatea a procedat conform art. 29 alin. (2) din HG nr. 1210/2003, consemnând lipsa funcţionarului public de la audieri, iar fără o solicitare de acordare a unui termen şi a justificării absenţei în faţa comisiei de disciplină, a apreciat lipsa acesteia ca fiind un refuz.
Apărările formulate în cauză de contestatoare nu au fost reţinute faţă de dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 161/2003, care circumscriu sferei conflictului de interese, şi situaţia în care interesele patrimoniale ale funcţionarului public, ale soţului acesteia, pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.
Obligaţia de a înştiinţa despre existenţa conflictului de interese îi incumba contestatoarei pentru ca subsecvent să fie desemnat un alt funcţionar public să efectueze operaţiunile la societatea unde soţul acesteia era angajat ca director.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal şi cu invocarea prevederilor art. 3041 C. proc. civ., a declarat recurs B.R., invocând, în esenţă, nelegalitatea în interpretarea şi aplicarea art. 28 alin. (2) din HG nr. 1210/2003 şi a art. 66 din Legea nr. 188/1999, republicată.
La data când a fost convocată prin citaţia Secretariatului Comisiei de disciplină, se afla în concediu medical, fapt ce făcea imposibilă deplasarea în vederea audierii, astfel că pentru termenul din 13 martie 2006, citaţia nu i-a fost comunicată.
Instanţa de contencios nu s-a pronunţat asupra nulităţii absolute a actului atacat, conform art. 35 alin. (2) lit. e) din Hotărârea nr. 1210/2003, care trebuia să cuprindă în mod obligatoriu termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată.
Pe fond, recurenta invoca motivele din contestaţie, ea nu se afla în conflict de interese, soţul său având o funcţie salarizată, cu atribuţii din fişa postului ce nu se interferează cu operaţiunile de import-export efectuate de societate, neexistând alte interese patrimoniale şi nici risc de alterare a deciziilor sale în exercitarea demnităţii publice, cu atât mai mult, cu cât în perioada de referinţă nu a îndeplinit procedura de vămuire pentru SC A.T.P. SRL.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.
Se motivează că în ce priveşte nulitatea actului sancţionator, a solicitat respingerea ca nefondată a excepţiei, pentru faptul că starea de fapt privind citarea şi neprezentarea în faţa comisiei de disciplină, a fost consemnată în procesul-verbal din 13 martie 2006, de către comisia de disciplină, iar termenul de contestare este prevăzut de lege.
Reclamanta, aflându-se în situaţia prevăzută de art. 79 din Legea nr. 161/2003, trebuia să refuze ocuparea postului pentru care a fost desemnată, pe motiv de conflict de interese, indiferent de faptul că superiorii acesteia cunoşteau sau nu starea ei civilă şi socială.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma criticilor formulate şi conform art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat.
Motivul de nulitate a actului contestat în mod corect nu a fost reţinut de prima instanţă, având în vedere că recurenta a fost citată şi nu s-a prezentat în faţa comisiei de disciplină, fapt consemnat în procesul-verbal din 13 martie 2006.
De asemenea, nu a formulat cerere de amânare şi nu a adus la cunoştinţă că se afla în concediu medical.
În acest sens, în motivele de recurs se face referire la împrejurarea că certificatele de boală ar fi fost depuse la unitate, anterior datei de 13 martie 2006, însă nu poate proba această susţinere.
Cu privire la critica ce vizează nulitatea actului constatator, pentru lipsa inserării termenului de contestare, conform art. 35 alin. (2) lit. e) din HG nr. 1210/2003 privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, se constată că recurentei nu i s-a adus nici o vătămare a dreptului său legitim, condiţie esenţială pentru exercitarea acţiunii conform Legii nr. 554/2004, din moment ce acţiunea sa introdus în termen.
În cauză nu s-a invocat tardivitatea, iar acţiunea a fost soluţionată pe fond, fiind respectat termenul de contestare prevăzut de lege, astfel că sub acest motiv, recursul este nefondat.
Recurenta a fost sancţionată prin actul administrativ contestat, conform art. 65 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul conducerii Autorităţii Naţionale a Vămilor şi a raportului comisiei de disciplină, pentru conflict de interese, în sensul art. 79 din Legea nr. 161/2003, care reglementează conflictul de interese pentru funcţionarii publici.
Măsura luată este legală, pentru că recurenta era în conflict de interese şi avea obligaţia conform aceloraşi prevederi legale să informeze conducătorul autorităţii şi să se abţină de la rezolvarea cererii.
Astfel, exista posibilitatea legală pentru recurentă care, aflându-se în situaţia prevăzută de art. 79 lit. c), să refuze ocuparea postului, pentru motiv de conflict de interese, neputându-se prevala de faptul că superiorii acesteia ar fi cunoscut această situaţie, aspect, dealtfel, nedovedit.
Aceste aspecte au fost reţinute corect de instanţa de fond care a constatat legalitatea măsurii luate, întrucât dispoziţiile legale din Legea nr. 161/2001 circumscriu sferei conflictului de interese şi situaţia în care în orice modalitate interesele patrimoniale ale soţului pot influenţa deciziile şi determina înscrierea persoanei juridice în sfera avută în vedere de art. 32 din OUG nr. 10/2004.
Constatând că în cauză criticile sunt nefondate şi nu există motive de nelegalitate a ordinului de sancţionare contestat, recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 344/2006 a Curţii de Apel Cluj, a fost respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.R. împotriva sentinţei civile nr. 344 din 18 septembrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1635/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 165/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
