ICCJ. Decizia nr. 165/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 165/2007
Dosar nr. 2280/36/2006
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta T.E. a solicitat anularea hotărârii din 31 martie 2006, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în România.
Prin sentinţa civilă nr. 553/CA din 6 iulie 2006, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta T.E., ca nefondată, cu motivarea că reclamanta nu a dovedit situaţia invocată.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, T.E., care a motivat că este îndreptăţită la acordarea drepturilor prevăzute de lege, întrucât părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria, în România, iar ea s-a născut în 1944, după strămutarea părinţilor săi.
În drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că instanţa de fond nu a luat în considerare proba cu înscrisuri, administrată conform Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/2000, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România, începând cu 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, beneficiază de drepturile recunoscute de lege, însă, pentru a se dovedi încadrarea în situaţiile prevăzute la art. 1, sunt necesare acte oficiale eliberate de organele competente.
Doar în cazul în care prezentarea de înscrisuri nu este posibilă, dovedirea situaţiilor prevăzute se poate face prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, conform art. 61 din acelaşi act normativ.
Singura probă administrată de recurenta-reclamantă, în susţinerea cererii sale, este declaraţia extrajudiciară a martorilor S.T. şi C.C., care au arătat că tatăl reclamantei, I.T., a făcut obiect al schimbului de populaţie dintre România şi Bulgaria, în baza Tratatului de la Craiova din 1940.
Înalta Curte, luând în considerare şi dispoziţiile art. 169 alin. (1) C. proc. civ., care consacră principiul nemijlocirii probelor, constată că această probă extrajudiciară, necorelată cu alte dovezi privind faptul că părinţii reclamantei ar fi locuit în Bulgaria, înainte de anul 1940, nu este concludentă în cauză, atâta vreme cât tatăl reclamantei s-a născut pe teritoriul României, în judeţul Constanţa (conform datelor înscrise în certificatul de deces seria DP nr. 212822).
Dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, permit dovedirea încadrării în situaţiile prevăzute de lege cu orice alt mijloc de probă, doar atunci când părţile interesate au făcut demersuri pentru a dovedi cu acte oficiale eliberate de organele competente.
În cauză, deşi instanţa de fond şi-a exercitat rolul activ, solicitând reclamantei suplimentarea probatoriilor, aceasta nu s-a conformat, astfel încât sentinţa atacată reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a tuturor prevederilor legale menţionate mai sus, în raport cu probele administrate.
De asemenea, Înalta Curte constată că sentinţa atacată cuprinde toate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de casare sau de modificare a sentinţei, potrivit art. 304 pct. 7, 8 şi 9 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.E. împotriva sentinţei civile nr. 553/CA din 6 iulie 2006 a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 164/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1669/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
