ICCJ. Decizia nr. 1635/2007. Contencios. Litigiu privind evidenţa informatizată a persoanei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1635/2007
Dosar nr. 1033/32/2006
Şedinţa publică de Ia 20 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 197 din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul M.S.V., prin care, în contradictoriu cu pârâţii S.P.C.E.E.P.S.J.B. şi D.G.P. din cadrul M.A.I., solicita anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului pe o perioadă de 5 ani, dispusă de primul şi menţinută de cel de-al doilea pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i s-a suspendat dreptul de folosire a paşaportului, de către pârâtul S.P.C.E.E.P.S.J.B., pentru o perioadă de un an, până la data de 10 iunie 2005, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, ca urmare a returnării.
Această măsură nu a fost contestată de reclamant potrivit art. 15 alin. (2) şi (3) din OG nr. 65/1997, aflată în vigoare la data la care măsura a fost dispusă de autoritatea administrativă.
Prin sentinţa penală nr. 1912 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Moineşti, reclamantul a fost condamnat, în baza art. 1 alin. (1) din OUG nr. 112/2001, pentru săvârşirea infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei unui stat străin, la pedeapsa de 3 luni închisoare şi, drept urmare, în temeiul art. 5 din OUG nr. 112/2001, modificată prin Legea nr. 252/2002, pârâtul S.P.C.E.E.P.S.J.B. a suspendat dreptul reclamantului de a folosi paşaportul, până la data de 15 noiembrie 2009, măsură care a fost menţinută de pârâtul M.A.I. – D.G.P.
Mai reţine instanţa de fond că intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu produce nici un efect asupra măsurii suspendări dispuse în temeiul OUG nr. 112/2001, act normativ care cuprinde dispoziţii penale speciale. De asemenea, nu pot fi adăugate dispoziţiilor tranzitorii din Legea nr. 248/2005 alte situaţii decât cele care sunt expres reglementate şi nu se poate reţine nici faptul că OUG nr. 112/2001 ar fi fost implicit abrogată prin dispoziţiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, astfel cum susţine reclamantul, întrucât ordonanţa în discuţie nu cuprinde dispoziţii contrare celor din legea respectivă.
În ceea ce priveşte principiul unicităţii sancţiunii, invocat de reclamant, prima instanţă a reţinut că acesta nu a fost încălcat, întrucât cele două măsuri au cauze diferite.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, invocând, în drept, prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., dar rezumându-se la a reitera motivele invocate în faţa instanţei de fond.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele de recurs invocate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Într-adevăr, potrivit art. 5 din OUG nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, astfel cum a fost modificată prin Legea de aprobare nr. 252/2002, „Cetăţeanului român condamnat în temeiul dispoziţiilor art. 1-3 i se refuză eliberarea paşaportului sau, după caz, i se suspendă dreptul de folosire a acestuia pe o perioadă de 5 ani".
În speţă, prin sentinţa penală nr. 1912 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Moineşti, recurentul-reclamant a fost condamnat în temeiul art. 1 din actul normativ sus menţionat, pentru infracţiunea de „intrare sau ieşire dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia".
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 5 din acelaşi act normativ, pentru recurentul-reclamant a intervenit, de drept, măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului pe o perioadă de 5 ani.
Această măsură este, însă, distinctă şi are o altă cauză decât măsura suspendării dreptului de a călători în străinătate, dispusă anterior pentru o perioadă de un an, în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997.
Astfel, în timp ce măsura dispusă în temeiul OG nr. 65/1997 a fost luată ca urmare a returnării recurentului din Marea Britanie, în baza acordului de readmisie încheiat de acest stat cu România, măsura dispusă în temeiul art. 5 din OUG nr. 112/2001 a intervenit, de drept, ca urmare a condamnării recurentului prin sentinţa penală nr. 1912 din 2 noiembrie 2004 a Judecătoriei Moineşti.
Rezultă, aşadar, că cele două sancţiuni, prevăzute de art. 5 din OUG nr. 112/2001 şi, respectiv, de art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, deşi identice în conţinut, au un regim special, diferit, în ceea ce priveşte cauzele, condiţiile şi durata aplicării, aşa încât nu se poate vorbi, în speţă, de încălcarea principiului unicităţii sancţiunii.
De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica recurentului, potrivit căreia sancţiunea a fost aplicată în temeiul unor dispoziţii legale abrogate, întrucât din cuprinsul Legii nr. 248/2005, invocată de recurent, nu rezultă că OUG nr. 112/2001 ar fi fost abrogată, acest act normativ nefiind expres menţionat printre cele abrogate. în acest sens sunt prevederile art. 63 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, conform cărora „în vederea abrogării, dispoziţiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile şi apoi cu celelalte acte normative, prin menţionarea tuturor datelor de identificare a acestora".
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală, corect şi amplu motivată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.S.V., împotriva sentinţei civile nr. 197 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1625/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 164/2007. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
