ICCJ. Decizia nr. 167/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.167/2007
Dosar nr. 3231/1/2006
Şedinţa publică din12 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr. 174 din 28 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P.S.; a modificat Decizia nr. 4930 din 10 mai 2006 în sensul că a dispus ca drepturile ce se acordă reclamantului se vor face cu data de 1 noiembrie 2004 data formulării cererii înregistrată sub nr. 27114 din 15 octombrie 2004; a menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a formulat cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, la data de 15 octombrie 2004, astfel că potrivit art. 5 din lege drepturile care i se cuvin i se acordă cu începere de la 1 noiembrie 2004, iar nu de la data de 1 mai 2006, cum greşit stabilise pârâta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta C.J.P.S. invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că în mod corect, prin Decizia nr. 4930 din 10 mai 2006 s-a stabilit că drepturile de care beneficiază intimatul B.I. să-i fie acordate începând cu data de 1 mai 2006, întrucât cererea acestuia a fost înregistrată la data de 17 aprilie 2006. Instanţa de fond a interpretat greşit prevederile art. 5 din Legea nr. 189/2000, întrucât s-a raportat la prima cerere a intimatului, înregistrată la data de 15 octombrie 2004, neobservând că prin Hotărârea iniţială nr. 4489 din 29 octombrie 2004 i s-a respins cererea pentru că nu a prezentat acte oficiale din care să rezulte persecuţia etnică.
În recurs intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivului reţinut, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Intimatul - reclamant B.I. a dobândit calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute în Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, prin Decizia nr. 4930 din 10 mai 2006 emisă de „Comisia pentru acordarea indemnizaţiei prevăzute de Legea nr. 189/2000" ce funcţionează în cadrul C.J.P.D.A.S.S.
Cererea acestuia, însoţită de documentaţia aferentă, fusese înregistrată la recurenta-reclamantă la data de 17 aprilie 2006. În aceste condiţii, aplicând dispoziţiile art. 14 din Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, comisia menţionată anterior a stabilit că drepturile cuvenite se acordă cu începere de la data de 1 mai 2006.
Raţionamentul instanţei de fond a pornit de la premisa eronată că cererea intimatului-reclamant a fost înregistrată la data de 15 octombrie 2004.
În realitate, această primă cerere a fost respinsă de către comisia ce funcţionează în cadrul recurentei, prin Hotărârea nr. 4489 din 29 octombrie 2004, cu motivarea că „nu există acte oficiale doveditoare din care să rezulte persecuţia pe motive etnice". Această hotărâre nu a fost contestată, potrivit legii, la instanţa de contencios administrativ competentă, intimatul-reclamant achiesând astfel implicit la soluţia pronunţată.
Abia la data de 17 aprilie 2006, după un an şi şase luni, intimatul-reclamant şi-a procurat documentele care îi probează calitatea de persoană refugiată, conform art. l lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000, respectiv extrasul din 3 ianuarie 2005 emis de A.N.S. şi A.A.R.N.B.Ţ.H.B., noua cerere fiindu-i admisă prin Decizia nr. 4930 din 10 mai 2006, menţionată anterior.
Eroarea instanţei de fond a fost generată şi de modul defectuos în care comisia însăşi a redactat Decizia în discuţie, folosind sintagma „decizie de revizuire a drepturilor./ deşi, cum s-a arătat deja, anterior acestei decizii intimatul - reclamant nu era beneficiar al prevederilor Decretului - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 189/2000 şi, prin urmare, nu existau drepturi acordate care să fie „revizuite".
Cum însă instanţa de fond nu era legată de denumirea actului contestat ori calificarea juridică făcută de comisia ce funcţionează în cadrul recurentei, trebuia să constate că Decizia în discuţie este actul care stabileşte pentru prima dată calitatea intimatului - reclamant de beneficiar al prevederilor legale menţionate, că nu a fost emisă ca urmare a revocării hotărârii anterioare nelegale ci, dimpotrivă, a reţinut că abia cu înscrisurile noi, obţinute după emiterea acesteia, s-a făcut dovada calităţii de persoană refugiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 5 şi 14 din Decretul - Lege nr. 118/1990, republicat, modificat prin OG nr. 109/1999, aprobată cu modificări şi completări din Legea nr. 189/2000, se va admite recursul declarat de C.J.P.S. şi se va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinţei civile nr. 174 din 28 iunie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de B.I., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1669/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 1672/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
