ICCJ. Decizia nr. 1651/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1651/2007
Dosar nr. 1964/1/2006
Şedinţa publică din 20 martie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 martie 2002, reclamanţii Primăria Comunei Sânmartin şi Consiliul Local al comunei Sânmartin au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.T. (în prezent M.T.C.T.), SC T.F. SA şi O.J.C.G.C.B., constatarea nulităţii absolute a certificatelor de atestare a drepturilor de proprietate asupra terenurilor, pentru incinta H.P. – H.U. în suprafaţă de 48.728 mp, din care cotă indiviză de 2698 mp, pentru incinta Ş.A. – H.I. în suprafaţă de 177.315 mp emise de M.T. la data de 12 octombrie 2001 în favoarea SC T.F. SA, B.F.
Reclamanţii au mai solicitat anularea schiţei cadastrale întocmită de către al treilea pârât şi a încheierii de intabulare din 18 decembrie 2001 a Judecătoriei Oradea, restabilind situaţia anterioară cu privire la numerele topografice şi construcţiile evidenţiate în inventarul anexă întocmit de către Consiliul Local al Comunei Sânmartin, în temeiul Legii nr. 213/1998.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că au luat cunoştinţă de existenţa actelor atacate la data de 14 ianuarie 2002, cu prilejul efectuării unor operaţiuni la cartea funciară, după care au formulat contestaţie împotriva lor, dar a fost respinsă.
Conform inventarului domeniului public al Comunei Sânmartin, astfel cum a fost aprobat prin hotărâre de către Consiliul Local al Comunei Sânmartin, aleile, parcurile şi alte terenuri care au fost incluse în certificatele în discuţie, fac parte din domeniul public de interes local, includerea lor în proprietatea privată a unei societăţi comerciale contravenind reglementărilor HG nr. 834/1991.
Pe de altă parte, certificatele de atestare a dreptului de proprietate s-au emis în baza HG nr. 834/1991, care instituie o posibilitate de constituire a unui drept de proprietate în favoarea societăţilor comerciale cu capital de stat, ori la data emiterii certificatelor, societatea în cauză era privatizată, având cu totul altă structură de capital decât cea prevăzută de HG nr. 834/1991, potrivit căreia prevederile ei nu se aplică terenurilor care fac parte din domeniul public.
Reclamanţii au mai susţinut că, la momentul efectuării planurilor topografice s-au încălcat toate prevederile legale în vigoare, constituindu-se numere de top noi, pe vechile numere de top, fără a se cita proprietarii tabulari preexistenţi, deşi drepturile lor de proprietate erau înscrise în cartea funciară la momentul întocmirii planurilor cadastrale.
La data de 15 noiembrie 2002 a formulat cerere de intervenţie în interes propriu S.C.R.M.B.F., solicitând anularea parţială a certificatelor de atestare emise la data de 12 octombrie 2001, precum şi radierea înscrierilor din C.F. Sânmartin efectuate pe numele pârâtei, cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, potrivit încheierilor emise în favoarea sa.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 364/CA/2005-PI din 21 decembrie 2005, a respins acţiunea, a admis excepţia lipsei procedurii prealabile în ceea ce îl priveşte pe intervenientul S.C.R.M.B.F. şi, în consecinţă, a respins cererea de intervenţie a acestuia.
Totodată, a obligat pe reclamanţi să plătească pârâtei, SC T.F. SA suma de 5.000 lei (RON) cheltuieli de judecată.
Pe fondul acţiunii, instanţa de fond a reţinut că soluţia se impune, întrucât reclamanţilor nu le-a fost încălcat nici un drept recunoscut de lege, aceştia nefăcând dovada dreptului lor de proprietate asupra terenurilor în litigiu, simpla înscriere în inventarul acestora neconferindu-le dreptul de proprietate, mai ales că includerea în inventar s-a făcut ulterior avizării documentaţiei pentru întocmirea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate.
Că, pârâţii nu au încălcat prevederile regulamentului general de urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996, cât timp spaţiile în discuţie sunt necesare desfăşurării obiectului de activitate al societăţilor de turism şi agrement, ceea ce denotă că nu aparţin domeniului public, acest fapt rezultând şi din HG nr. 1041/1990 şi Ordinul nr. 154/1991 al ministrului comerţului şi turismului.
Cu privire la cererea de intervenţie, instanţa de fond a reţinut că intervenientul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 în vigoare la acea dată, ceea ce determină respingerea cererii formulată în instanţă anterior sesizării organului emitent în termenul prevăzut de lege.
În raport de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi cu dezlegarea dată acţiunii prima instanţă a considerat că se impune obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.000 lei (RON) reprezentând onorariu de avocat, către pârâta SC T.F. SA.
Împotriva susmenţionatei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii Consiliul Local Sânmartin şi Primăria Comunei Sânmartin, pârâta SC T.F. SA şi intervenientul S.C.R.M.B.F.
În recursul lor reclamanţii Consiliul Local al Comunei Sânmartin şi Primăria Comunei Sânmartin, judeţul Bihor susţin, în esenţă că, suprafaţa certificatului de atestare contestat este destinată aleilor, parcurilor şi zonelor verzi nefiind necesară desfăşurării activităţii societăţii comerciale
Intervenientul S.C.R.M.B.F., în recursul său, invocă excepţie nulităţii absolute parţiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, întocmit la data emiterii acestuia, terenul se afla în proprietate publică a Statului Român şi administrarea Ministerului Sănătăţii, că prin eliberarea acestui act a fost schimbat regimul juridic al proprietăţii.
În al doilea motiv de casare recurenta arată că în mod greşit instanţa a admis excepţia lipsei dovezii procedurii prealabile în ceea ce o priveşte la dosar fiind depusă adresa emisă de M.T.
Pârâta SC T.F. SA, în recursul său, solicită modificarea sentinţei recurate în sensul obligării reclamanţilor –intimaţi să-i plătească cheltuieli de judecată în sumă de 23.415 RON, faţă de numai 5.000 RON cât din eroare s-a acordat.
Cererea de anulare a certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, emise în favoarea SC T.F. SA, formulată de recurentele-reclamante Consiliul Local al Comunei Sânmartin şi Primăria Comunei Sânmartin, judeţul Bihor este neîntemeiată pentru următoarele considerente.
Prin HG nr. 1041/1990, SC T.F. SA s-a transformat în societate comercială pe acţiuni, în condiţiile art. 17 şi art. 20 din Legea nr. 15/1990, preluând patrimoniul de la O.J.T.B., societate comercială cu capital de stat.
Potrivit art. 1 din HG nr. 834/1991, terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului de activitate se determină prin Hotărâre de Guvern de înfiinţare a respectivei societăţi.
Este de notorietate faptul că SC T.F. SA şi antecesoarea sa, au gestionat şi administrat fără a fi perturbat perimetrul Staţiunii Felix.
În baza dispoziţiilor Legii nr. 15/1990, ale HG nr. 834/1991 ale OUG nr. 88/1997, pentru realizarea obiectivului de activitate al societăţii SC T.F. SA, cu respectarea competenţelor materiale, a procedurilor reglementate, ministerul de resort a emis certificatele de atestare a dreptului de proprietate în favoarea societăţii comerciale amintite.
Contraexpertiza a stabilit că SC T.F. SA nu poate să-şi desfăşoare activitatea în condiţii normale, fără a avea la dispoziţie spaţiile de recreere şi agrement, care sunt parte integrantă a unei activităţi de turism.
Cu privire la susţinerile reclamanţilor potrivit cărora suprafeţele ocupate de alei, căi de acces, zone verzi constituie proprietatea publică a comunei, acestea sunt nefondate întrucât prin Legea nr. 213/1998 şi prin HG nr. 458/1999 este reglementată procedura şi formularele inventarului bunurilor ce fac parte din domeniul public al comunelor, precum şi, competenţa atestării acestor bunuri ca făcând parte din acest domeniu.
Hotărârea nr. 71/1999 a Consiliului Local al Comunei Sânmartin nu atestă că bunurile din anexă fac parte din domeniul public al comunei. Potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998 Consiliul local îşi însuşeşte numai inventarul bunurilor întocmit de executor, după care acesta este înaintat Guvernului României, competent să decidă apartenenţa acestor bunuri la domeniul public.
În mod nelegal aceste bunuri au fost trecute în inventarul comunei Sânmartin.
Referitor la recursul formulat de intervenientul S.C.R.M.B.F., în mod corect instanţa de fond a reţinut că, procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 în vigoare la data înregistrării cererii, nu a fost efectuată în termenul prevăzut de lege.
Acesta s-a adresat M.T. pentru anularea certificatelor de atestare la data de 5 decembrie 2002, peste termenul prevăzut de lege. Aşa fiind recursul va fi respins.
Cu privire la recursul declarat de pârâta SC T.F. SA, întrucât instanţa de fond a omis să acorde şi onorariu de expertiză, se va admite recursul, se va modifica în parte sentinţa atacată, se va modifica în parte sentinţa atacată şi se vor obliga recurentele – reclamante şi la plata sumei de 18.415 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC T.F. SA, împotriva sentinţei civile nr. 364/CA/2005-PI din 21 decembrie2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în parte, sentinţa atacată, în sensul că obligă pe recurentele–reclamante Primăria Comunei Sânmartin şi Consiliul Local Sânmartin şi la plata sumei de 18.415 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă SC T.F. SA.
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de Consiliul Local al Comunei Sânmartin, Primăria Comunei Sânmartin şi S.C.R.M.B.F. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1638/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1659/2007. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
