ICCJ. Decizia nr. 1663/2007. Contencios. Anulare act emis de autorităţi publice locale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1663/2007
Dosar nr. 330/1/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 2 mai 2006, Municipiul Botoşani a chemat în judecată Consiliul Judeţean Botoşani, solicitând anularea dispoziţiei nr. 68 din 28 martie 2006 şi a înştiinţării de plată din 13 iunie 2006, privind stabilirea contribuţiei pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului pentru anul 2005.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că natura obligaţiei de plată nu este o creanţă bugetară, cât timp actele normative în vigoare începând cu 1 ianuarie 2005, Legea bugetului de stat pentru anul 2005, Legea nr. 272/2004, Ordinul A.N.P.C. nr. 95/2005, nu mai permit încasarea acestor subvenţii de către consiliile judeţene şi de asemenea, a fost schimbat şi modul de finanţare a sistemului de protecţie a copilului.
Prin acţiune, reclamanta a invocat şi excepţia de nelegalitate a HG nr. 457/2000 privind modul de finanţare pentru măsurile de protecţie a copilului aflat în dificultate, reglementate de OUG nr. 26/1997. Această excepţie a fost admisă de Curtea de Apel Suceava care prin încheierea din 6 septembrie 2006 a constatat nelegale dispoziţiile HG nr. 457/2000 în condiţiile art. 19 din OUG nr. 26/1997.
Recursul declarat de Consiliul Judeţean Botoşani împotriva acestei încheieri a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3220 din 3 octombrie 2006, prin care s-a respins excepţia de nelegalitate. S-a reţinut că soluţia de admitere a excepţiei de nelegalitate nu s-a bazat pe considerente referitoare la încălcarea cadrului legislativ în vigoare la data adoptării HG nr. 457/2000, ci pe reţinerea împrejurării că, urmare a modificărilor legislative, consiliile locale nu mai datorează plata contribuţiei pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului.
Prin sentinţa nr. 275 din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 68 din 28 martie 2006 şi a înştiinţării de plată din 13 ianuarie 2006 privind stabilirea contribuţiei Municipiului Botoşani pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului pentru anul 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, începând cu 1 ianuarie 2005 subvenţiile pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului nu mai constituie sursă de finanţare a acestuia.
Instanţa a constatat că prevederile art. 19 din OUG nr. 26/1997 au fost abrogate, iar dispoziţiile art. 20 din ordonanţă prevăd că sumele necesare acoperirii cheltuielilor pentru fiecare copil încredinţat sau dat în plasament la asistentul maternal profesionist se suportă din bugetul consiliului judeţean din a cărui rază teritorială provine copilul.
De altfel, a menţionat instanţa, Guvernul României, M.F.P. şi M.A.I. şi-au exprimat punctul de vedere că, începând cu anul 2005, consiliile locale nu datorează consiliilor judeţene plata contribuţiei pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului, în condiţiile art. 19 din OUG nr. 26/1997.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean Botoşani, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâtul a arătat că instanţa a reţinut în mod eronat că HG nr. 457/2000 ar fi abrogată, pe considerentul că temeiul legal al adoptării hotărârii, OUG nr. 192/1999 a fost abrogat, fără a observa că prevederile art. 14 din ordonanţă au fost preluate integral de art. 18 din OUG nr. 12/2001.
Pârâtul a mai arătat că modificările legislative, OUG nr. 12/2001, Legea nr. 275/2004, Legea nr. 272/2004, au menţinut obligaţia legală a consiliilor locale de a contribui la sistemul judeţean de protecţie a copilului.
S-a mai precizat că atât Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cât şi Legea nr. 326/2003 nu fac vreo distincţie în ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor de către consiliile locale atât pentru copiii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţii maternali profesionişti, cât şi pentru copiii, tinerii şi mamele protejate în centre maternale ori de serviciul public specializat.
O altă critică adusă de pârât priveşte susţinerea instanţei în sensul că sumele datorate de consiliile locale, drept contribuţie pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului nu ar fi creanţe fiscale, în care sens s-au invocat dispoziţiile HG nr. 457/2000 şi ale OUG nr. 12/2001.
În fine, s-a menţionat în motivele de recurs că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra temeiului legal al contribuţiei, respectiv art. 118 din Legea nr. 272/2004 şi art. 17 şi 18 din OUG nr. 12/2001, modificată prin Legea nr. 275/2004.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că printr-un act normativ de rang superior, Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului a fost abrogată implicit şi HG nr. 457/2000. În acest sens, este de menţionat că prin art. 142 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 272/2004 a fost abrogată expres OUG nr. 26/1997, cu excepţia art. 20 privind cuantumul alocaţiei pentru copil, în executarea căreia a fost emisă HG nr. 457/2000 pentru aprobarea normelor metodologice de stabilire a contribuţiilor comunităţilor locale la finanţarea activităţii de protecţie a copilului.
În consecinţă, la data emiterii actelor administrative atacate, temeiul legal în baza cărora au fost emise, HG nr. 457/2000, nu mai era în vigoare, Decizia de impunere şi înştiinţarea de plată fiind astfel nelegale şi în mod justificat s-a dispus anularea lor.
Susţinerea pârâtului în sensul că noile prevederi au menţinut obligaţia consiliilor locale de a contribui la sistemul de protecţie a copilului nu are suport legal.
Astfel potrivit art. 120 din Legea nr. 272/2004, în vigoare de la 1 ianuarie 2005, consiliile locale nu mai au această obligaţie, cheltuielile respective urmând a fi suportate de consiliile judeţene.
Cât priveşte dispoziţiile art. 118 din lege, invocate de pârât, potrivit cărora bugetul local suportă cheltuieli în domeniul protecţiei copilului, aceste servicii organizate la nivel local se referă doar la prevenirea separării copilului de familia sa, precum şi la protecţia celui lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinţilor.
Referitor la prevederile Legii nr. 326/2003, este de reţinut că art. 4 reglementează doar suportarea de la bugetele consiliilor judeţene şi cele ale consiliilor locale ale municipiului Bucureşti, nu şi ale altor consilii locale, a cheltuielilor privind copiii şi tinerii ocrotiţi de serviciile publice specializate, mamele protejate în centrele maternale şi copii încredinţaţi sau daţi în plasament la asistenţii maternali profesionişti.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod just inexistenţa obligaţiei Consiliului Local Botoşani de a contribui pentru susţinerea sistemului de protecţie a copilului aflat în dificultate, pârâtul neavând temei legal să încaseze sume cu această destinaţie.
Întrucât prevederile legale menţionate conduc la concluzia de mai sus nu prezintă relevanţă aprecierea instanţei de fond în sensul că sumele în litigiu nu sunt creanţe fiscale astfel încât motivul de recurs invocat cu privire la acest aspect nu este întemeiat.
În consecinţă, în raport de cele expuse, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Consiliul Judeţean Botoşani împotriva sentinţei civile nr. 275 din 11 decembrie 2006 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1662/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1666/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
