ICCJ. Decizia nr. 1675/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1675/2007
Dosar nr. 2884/35/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea prin care reclamanta SC S. SRL Oradea, în contradictoriu cu pârâta A.N.V. prin D.R.V. Oradea - S.S.C.V., a solicitat constatarea nulităţii procesului verbal de control din 16 iunie 2006 încheiat de inspectorii din cadrul D.R.V. Oradea, şi, în subsidiar, să se dispună anularea acestui act.
În motivarea sentinţei civile pronunţate, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, aspectele ce vor fi arătate în continuare.
Prin acţiune, reclamanta a arătat că procesul verbal atacat nu cuprinde menţiuni cu privire la audierea contribuabilului, lipsă care, potrivit art. 43 alin. (2) din OG nr. 92/2003, atrage nulitatea actului. Cu privire la nelegalitatea procesului-verbal, reclamanta arată că organul de control, în urma verificărilor efectuate a constatat diferenţe valorice între facturile prezentate de exportator autorităţilor vamale din Italia şi facturile prezentate autorităţilor vamale din România, dar societatea nu a avut cunoştinţă de existenţa altor facturi, decât cele comunicate în mod oficial de exportatori cu ocazia livrării mărfurilor achiziţionate. Se mai arată că facturile reţinute de organul de control nu îi sunt opozabile deoarece nu i-au fost comunicate şi nu au fost înregistrate în contabilitatea societăţii reclamante.
Reclamanta a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de control, contestaţie înregistrată la D.R.V. Oradea la data de 10 iulie 2006, dar nu a primit nici un răspuns deşi termenul de soluţionare este de 30 de zile.
La termenul de judecată din 9 octombrie 2006, instanţa a pus în vedere reclamantei să facă dovada că a renunţat la calea administrativ jurisdicţională promovată şi să depună Decizia prin care se ia act de renunţare la calea administrativ jurisdicţională.
La termenul de judecată din 23 octombrie 2006, reclamanta a depus Decizia nr. 189 din 6 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F., prin care a fost suspendată soluţionarea contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
În aceste condiţii, instanţa, în baza rolului activ, a pus în discuţia reclamantei dacă înţelege să atace această decizie sau menţine acţiunea aşa cum a fost formulată.
Faţă de poziţia reclamantei în sensul că menţine acţiunea aşa cum a fost formulată şi anume anularea procesului verbal de control fără să atace Decizia pronunţată s-a pus în discuţia părţilor admisibilitatea acţiunii.
Verificând admisibilitatea unei acţiuni directe în instanţă prin care se cere anularea unui act de control fiscal, atâta timp cât există o decizie dată în soluţionarea contestaţiei, se constată că cererea este inadmisibilă.
Raportat la prevederile art. 175 - 188 C. proCod Fiscal, Curtea de apel a reţinut că în cazul în care s-a pronunţat o decizie chiar şi de suspendare a soluţionării cauzei, acesta este actul care poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ.
Totodată, în raport cu art. 6 din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reţinut că judecata administrativă în baza contestaţiei şi judecata directă la instanţă nu pot fi introduse în paralel, deoarece în această situaţie s-ar putea pronunţa două hotărâri în aceeaşi materie, ambele având caracterul de titlu executoriu.
A mai reţinut instanţa de fond, că dacă reclamanta nu a renunţat la calea administrativ jurisdicţională înainte de a fi pronunţată o soluţie, trebuie să aştepte soluţionarea, iar în cazul în care s-a dat o soluţie, aceasta este supusă cenzurii instanţei de judecată.
Astfel, s-a reţinut că Decizia nr. 189 din 6 octombrie 2006, prin care se suspendă soluţionarea cauzei este o soluţie asupra contestaţiei, aşa cum este definită în art. 186 alin. (4) C. proCod Fiscal, iar procedura administrativă urmează a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea potrivit art. 184 alin. (3) C. proCod Fiscal
În consecinţă, în raport cu dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a reţinut că este inadmisibilă acţiunea formulată direct în faţa instanţei de contencios administrativ, prin care se contestă actul administrativ fiscal, în speţă procesul-verbal de control, cu privire la care se află în curs de soluţionare contestaţia formulată în condiţiile Codului de procedură fiscală.
Împotriva sentinţei civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC S. SRL Oradea.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă critică soluţia instanţei de fond atât în ceea ce priveşte considerentele reţinute cu privire la inadmisibilitatea acţiunii, cât şi cu privire la fondul cauzei.
Astfel, recurenta arată că a formulat contestaţie împotriva procesului-verbal de control, contestaţia fiind înregistrată la D.R.V. Oradea la data de 10 iulie 2006, iar organul fiscal, fără a soluţiona pe fond contestaţia, a emis la 6 octombrie 2006, la aproape 3 luni de la data înregistrării acesteia, o decizie prin care, în temeiul art. 184 alin. (l) lit. a) coroborat cu art. 186 C. proCod Fiscal, a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală.
Faţă de această situaţie, recurenta-reclamantă susţine că organul fiscal nu a respectarea termenul de 45 de zile prevăzut de art. 199 C. proCod Fiscal, nesocotind astfel imperativul soluţionării contestaţiei într-un termen rezonabil. În acest sens, recurenta face trimitere la hotărârile C.E.D.O. invocate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 208/2000. În acelaşi sens, face referire recurenta la Hotărârea C.E.D.O. din 9 decembrie 1994 în cauza S. şi M. contra Olandei, susţinând că aspectele reţinute de instanţa europeană sunt valabile şi în cazul contestaţiilor formulate în temeiul art. 185 alin. (l) C. proCod Fiscal, întrucât contestaţia nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, astfel că nesoluţionarea contestaţiei are caracter împovărător prin perceperea dobânzilor şi penalităţilor.
Mai susţine recurenta că termenul de 45 de zile prevăzut de art. 199 C. proCod Fiscal are caracter imperativ, iar nerespectarea sa constituie, în sensul art. 2 alin. (l) lit. g) din Legea nr. 554/2004, un caz de nesoluţionare a cererii în termenul legal, ceea ce dă dreptul la introducerea acţiunii în contencios administrativ în temeiul art. 8 alin. (l) teza finală din Legea nr. 554/2004.
Totodată, recurenta-reclamantă susţine că art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a abrogat implicit prevederile art. 175 alin. (2) C. proCod Fiscal
Recursul este nefondat.
Având în vedere că instanţa de fond s-a pronunţat prin considerentele sentinţei civile atacate numai asupra inadmisibilităţii acţiunii formulate de reclamanta SC S. SRL Oradea, fără a analiza fondului litigiului, nu au fost prezentate şi nici nu vor fi analizate motivele de recurs referitoare la legalitatea actului ce formează obiectul pricinii, întrucât aspectele de fond trebuie să fie analizate în primul rând de instanţa fondului, neputând fi soluţionate pentru prima dată în recurs.
În cauză, se constată că reclamanta SC S. SRL Oradea a înţeles să formuleze acţiune în temeiul Legii nr. 554/2004 împotriva procesului-verbal de control încheiat de inspectorii D.R.V. Oradea, deşi pe rolul organului fiscal se afla contestaţia împotriva aceluiaşi act a cărei soluţionare fusese suspendată până la soluţionarea definitivă a laturii penale, procedura urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea (Decizia nr. 189 din 06 octombrie 2006).
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat în mod constant în sensul că, potrivit art. 188 alin. (2) C. proCod Fiscal, republicat, coroborat cu art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ Decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva actului administrativ fiscal, iar nu, în mod direct, actul administrativ fiscal (Decizia nr. 3986 din 15 noiembrie 2006), întrucât, în privinţa actelor administrative fiscale este obligatorie parcurgerea procedurii administrative obligatorii prevăzute de Titlul IX, Capitolele I şi II C. proCod Fiscal, republicat. (Decizia nr. 106 din 17 ianuarie 2006; Decizia nr. 4260 din 29 noiembrie 2006).
Cu motivarea de mai sus, soluţia instanţei de fond este corectă şi legală, urmând a fi înlăturate considerentele Curţii de apel prin care procedura de contestare reglementată de Codul de procedură fiscală a fost calificată drept jurisdicţie administrativă specială în sensul art. 6 din Legea nr. 554/2004.
Nu poate fi primită critica din recurs referitoare la nerespectarea de către organul fiscal a termenului rezonabil de soluţionare a contestaţiei împotriva procesului-verbal de control, întrucât, în speţă, nesoluţionarea contestaţiei, ca urmare a suspendării până la soluţionarea definitivă a laturii penale, îşi găseşte temei legal în dispoziţiile art. 184 alin. (l) lit. a) C. proCod Fiscal, republicat şi reprezintă o aplicare necesară a principiului de drept „penalul ţine în loc civilul". Totodată, faţă de aspectele invocate de recurenta-reclamantă cu referire la Decizia nr. 208/2000, Înalta Curte constată că, prin Decizia nr. 438/2006, Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 185 alin. (l) lit. a) C. proCod Fiscal, a căror aplicare s-a făcut în speţă prin Decizia nr. 189 din 6 octombrie 2006 emisă de A.N.A.F., nu contravin art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicată, care statuează că „Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil".
De asemenea, este neîntemeiată critica referitoare la faptul că art. 31 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a abrogat implicit art. 175 alin. (2) C. proCod Fiscal, întrucât dispoziţiile respective se regăsesc şi în forma republicată a Codul de procedură fiscală, ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat de SC S. SRL Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reţinând că acţiunea este inadmisibilă pentru împrejurarea că nu a fost finalizată procedura administrativă de contestare reglementată de Codul de procedură fiscală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC S. SRL Oradea, împotriva sentinţei civile nr. 169/CA/2006 - P.I. din 23 octombrie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1673/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1679/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
