ICCJ. Decizia nr. 1670/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1670/2007
Dosar nr. 2250/2/2006
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 22 februarie 2006, reclamantul B.E.J.A.M.Ş. a solicitat anularea deciziei de impunere emisă de D.G.F.P. a Judeţului Călăraşi, a deciziei nr. 18 din 13 februarie 2006 emisă de A.N.A.F. – D.G.S.C., precum şi suspendarea executării celor două decizii în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a contestat actele administrative prin care pârâtele au stabilit obligaţia de a plăti suma de 6.990.682 lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente, motivând că, potrivit atribuţiilor executorului judecătoresc, a întocmit facturile fiscale de executare silită, însă nu a virat T.V.A. la bugetul de stat pentru că această obligaţie revine cumpărătorilor adjudecatari. Reclamantul a susţinut că obligaţiile executorului sunt finalizate în momentul depunerii contravalorii bunurilor vândute şi eliberarea dovezii de adjudecare nu este condiţionată de plata T.V.A., care constituie o taxă datorată statului de adjudecatar, ca urmare a unei operaţiuni de transfer al dreptului de proprietate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 307 din 22 noiembrie 2006, prin care a respins acţiunea şi cererea de suspendare a executării.
Instanţa de fond a menţinut actele întocmite de autorităţile pârâte, cu motivarea că, pentru vânzările de bunuri supuse executării silite, reclamantul avea obligaţia să încaseze de la cumpărătorii - adjudecatari contravaloarea bunurilor, inclusiv T.V.A., pe care urma să o vireze la bugetul de stat în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care adjudecarea a devenit executorie.
Susţinerile reclamantului că T.V.A. nu a fost achitată de către adjudecatari au fost respinse, reţinându-se că, potrivit pct. 58 din HG nr. 44/2004 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a codului fiscal, obligaţia virării T.V.A. la bugetul de stat revine persoanei abilitate de lege să efectueze vânzarea bunurilor, respectiv biroului de executori de executori judecătoreşti.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale referitoare la T.V.A. şi la executarea silită, considerând că datorează T.V.A., deşi debitorul obligaţiei de plată a T.V.A. aferentă bunurilor adjudecate este cumpărătorul - adjudecatar.
Recurentul a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărărilor sale prin care a susţinut că toate executările efectuate au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi bunurile adjudecate s-au întors în patrimoniul debitoarei, ceea ce determină anularea obligaţiei de plată a T.V.A. aferentă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor apărătorilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la nelegalitatea obligaţiei sale de a plăti la bugetul statului taxa pe valoare adăugată pentru actele de adjudecare întocmite în calitate de executor judecătoresc.
Faţă de împrejurarea că T.V.A. aferentă a fost înscrisă de recurentul-reclamant în facturile fiscale şi că debitorul obligaţiei de plată este cumpărătorul adjudecatar, nu a fost examinată susţinerea din acţiune că organele fiscale aveau posibilitatea să recupereze taxa datorată de la adjudecatari.
De asemenea, nu a fost analizată susţinerea că toate actele de executare avute în vedere la întocmirea deciziilor contestate au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi nu s-a stabilit care este consecinţa juridică pentru obligaţia de plată a T.V.A. stabilită în sarcina recurentului-reclamant.
La dosarul cauzei, au fost depuse o serie de hotărâri judecătoreşti de anulare a actelor de executare silită întocmite de recurentul - reclamant, dar nu s-a verificat dacă executările respective au fost avute în vedere de organele de control şi nu s-a stabilit dacă se mai datorează sumele calculate, în condiţiile în care a fost anulat însuşi faptul generator al obligaţiei de plată a T.V.A.
Instanţa de fond nu s-a pronunţat nici asupra apărării referitoare la executările în care nu se achită preţul efectiv şi bunurile sunt adjudecate de creditori în contul creanţei.
Recurentul-reclamant a susţinut că unele din executările efectuate s-au încadrat în această categorie, iar instanţa de fond nu a stabilit dacă se datorează T.V.A. şi cine este debitorul obligaţiei de plată.
În consecinţă, nu au fost avute în vedere toate elementele de fapt şi de drept deduse judecăţii prin contestaţia formulată de recurentul-reclamant, ceea ce impune rejudecarea cauzei.
În baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.E.J.A.M.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 3077 din 22 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1668/2007. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1671/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
