ICCJ. Decizia nr. 1685/2007. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1685/2007
Dosar nr. 483/1/2007
Şedinţa publică din 21 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la C.S.M. la data de 8 ianuarie 2007, G.A., I.N.B., I.D., T.N.M., procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, S.A. şi S.G. procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, P.I. procurorla Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, M.M. procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, C.C. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti şi I.G. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe au formulat recurs împotriva Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., solicitând instanţei să oblige pe intimat să renunţe la obligativitatea susţinerii examenului de verificare a cunoştinţelor în ceea ce îi priveşte, întrucât fiind numiţi în funcţia de procuror, în temeiul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, nu le sunt aplicabile dispoziţiile art. 33 alin. (13) - (14) din aceeaşi lege, în forma republicată, ulterior modificărilor şi completărilor aduse acesteia prin Legea nr. 247/2005.
Prin Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006, Plenul C.S.M. a hotărât următoarele:
1. Organizarea şi desfăşurarea examenului pentru verificarea cunoştinţelor, prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se realizează de către I.N.M., potrivit metodologiei prevăzute în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, precum şi procedura de numire in funcţiile de judecător şi procuror, fără concurs, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 152/2006.
2. Amânarea susţinerii examenului pentru verificarea cunoştinţelor, prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către domnii procurori S.A., M.M., C.C., I.G., T.N.M., I.D., G.A., S.G., P.I. şi I.N.B., până Ia soluţionarea cauzei aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înregistrată sub nr. 1431/1/2006.
3. Organizarea primului examen pentru verificarea cunoştinţelor prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în prima decadă a lunii martie 2007.
În motivarea cererii, recurenţii au arătat următoarele:
Prin decretele nr. 647 - 656 din 21 iulie 2005 ale Preşedintelui României au fost numiţi în funcţiile de procurori, rară concurs, în temeiul prevederilor art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, care stabileşte dreptul persoanelor care au îndeplinit funcţia de magistrat cel puţin 5 ani de la numire în condiţiile legii şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile, să fie numite în magistratură tară concurs şi fără îndeplinirea vreunei alte condiţii.
Recurenţii susţin că dreptul lor subiectiv la numirea în funcţia de procuror s-a născut sub imperiul Legii nr. 303/2004, în forma în vigoare la data de 25 iulie 2005, nefiind condiţionat de urmarea vreunui curs de formare profesională sau de susţinerea vreunui examen de verificare a cunoştinţelor.
În luna octombrie 2005 au fost convocaţi pentru urmarea unui curs, în cadrul formării profesionale continue, pentru ca ulterior să se susţină că este vorba de cursul de formare profesională urmat de susţinerea examenului de verificare a cunoştinţelor. Prin cererea adresată Plenului C.S.M. au solicitat să se constate că nu au obligaţia de a urma cursurile de formare profesională prevăzute de art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004, în forma republicată, deoarece nu le sunt aplicabile modificările aduse legii ulterior numirii lor în funcţia de procuror.
Prin Hotărârea din 14 decembrie 2005, Plenul C.S.M a dispus continuarea de către cei zece magistraţi a cursurilor de formare profesională.
Mai mult decât atât, susţin recurenţii că s-a continuat şi executarea hotărârii, deşi aceasta fusese atacată cu recurs, care a format dosarul nr. 1431/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, astfel că se impunea suspendarea executării acesteia.
În aceste condiţii, recurenţii susţin că, din modul de redactare a art. 2 din Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006, se înţelege că Plenul C.S.M. a hotărât implicit şi cu privire la obligaţia lor de a susţine examenul de verificare a cunoştinţelor.
În consecinţă, recurenţii susţin că, întrucât numirea lor în funcţia de procuror a avut loc la data de 25 iulie 2005, aplicarea dispoziţiilor legii noi referitoare la obligativitatea urmării cursului şi susţinerii examenului este de natură a încălca principiul neretroactivităţii legii.
În drept, recurenţii au invocat dispoziţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, şi ale art. 31 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în forma anterioară republicării.
În probaţiune, recurenţii au depus copia hotărârii atacate, corespondenţa adresată C.S.M., precum şi copii ale decretelor de numire în funcţia de procuror.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând, în esenţă, că este neîntemeiată critica recurenţilor, în sensul că din modul de redactare al punctului 2 al hotărârii atacate s-ar înţelege că Plenul C.S.M a hotărât implicit cu privire la obligaţia de susţinere a examenului de verificare a cunoştinţelor, întrucât menţiunile referitoare la recurenţi din dispozitivul hotărârii nu justifică o astfel de concluzie. Totodată, intimatul precizează că existenţa sau inexistenţa obligaţiei recurenţilor de a nu susţine examenul menţionat depindea de soluţia ce avea să fie adoptată de instanţa supremă în dosarul nr. 1431/1/2006.
Recursul este fondat.
Recurenţii au fost numiţi în funcţia de procuror prin Decretele nr. 647 - 656 emise de Preşedintele României la data de 21 iulie 2005 şi publicate în M. Of. al României din 25 iulie 2005.
Numirea recurenţilor în funcţia de procuror s-a făcut în temeiul art. 31 alin. (5) din Legea nr. 3 03/2004 (în forma în vigoare la momentul respectiv), potrivit cărora:
„(5) Profesorii universitari din învăţământul juridic superior acreditat, precum şi persoanele care au îndeplinit funcţia de magistrat sau magistrat-asistent la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cel puţin 5 ani de la numire în condiţiile legii şi care şi-au încetat activitatea din motive neimputabile pot fi numite în magistratură fără concurs".
Ulterior, art. 31 din Legea nr. 303/2004 a fost modificat prin Titlul XVII art. I pct. 49 din Legea nr. 247/2005 şi, prin renumerotare, în forma republicată a Legii nr. 303/2004, a devenit art. 33, care, prin alin. (13) şi (14), prevede că:
„(13) După numirea în funcţia de judecător sau procuror, persoanele prevăzute la alin. (1), (5), (7) şi (8) sunt obligate să urmeze, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul I.N.M., care va cuprinde în mod obligatoriu elemente de drept comunitar.
(14) Persoanele prevăzute la alin. (5), (7) şi (8) vor susţine, la finalizarea cursului prevăzut la alin. (13), un examen pentru verificarea cunoştinţelor. Nepromovarea examenului atrage eliberarea din funcţie, cu obligaţia restituirii indemnizaţiilor primite în perioada în care au urmat cursurile."
Din analiza textelor de lege suscitate, se constată că acestea reglementează în privinţa persoanelor numite în magistratură fără concurs proceduri juridice diferite înainte şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.
În privinţa aplicabilităţii dispoziţiilor art. 33 alin. (13) din Legea nr. 303/2004, republicată, în cazul raportului juridic dedus judecăţii născut între recurenţi şi C.S.M., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat, în dosarul nr. 1431/1/2006, Decizia nr. 961 din 15 februarie 2007, prin care a dispus anularea Hotărârii Plenului C.S.M. din 14 decembrie 2005, prin care fusese respinsă cererea aceloraşi persoane de a nu urma cursurile de formare profesională din cadrul I.N.M.
Ori, în speţă, recurenţii solicită anularea pct. 2 din dispozitivul Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M., prin care s-a dispus amânarea susţinerii examenului pentru verificarea cunoştinţelor, prevăzut de art. 33 alin. (14) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, până la soluţionarea cauzei aflată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, înregistrată sub nr. 1431/1/2006.
Se constată astfel că problema reglementării aplicabile raportului juridic dintre recurenţi şi C.S.M. a fost tranşată definitiv şi irevocabil prin Decizia nr. 961 din 15 februarie 2007, astfel că sunt întemeiate criticile recurenţilor cu privire la pct. 2 din Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M. în sensul că nu le este opozabilă obligaţia de a urma, pe o perioadă de 6 luni, un curs de formare profesională în cadrul I.N.M. şi de a susţine, la finalizarea cursului, un examen pentru verificarea cunoştinţelor.
Faţă de cele arătate, urmează a fi admis recursul declarat de G.A., I.N.B., I.D., T.N.M., S.A., S.G., P.I., M.M., C.C. şi I.G., împotriva Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M, cu consecinţa anulării pct. 2 (art. 2) din hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.A., I.N.B., I.D., T.N.M., S.A., S.G., P.I., M.M., C.C. şi I.G., împotriva Hotărârii nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M.
Anulează pct. 2 din Hotărârea nr. 754 din 23 noiembrie 2006 a Plenului C.S.M.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1682/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1703/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
