ICCJ. Decizia nr. 1716/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1716/2007
Dosar nr. 748/32/2006
Şedinţa publică din 22 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 190 din 6 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă contestaţia formulată de SC S. SRL Bacău în contradictoriu cu pârâţii A.C.F. din cadrul D.G.F.P. Bacău şi A.N.A.F., dispunându-se suspendarea executării procesului-verbal din 3 martie 2004 încheiat de organele de control fiscal ale D.G.F.P. Bacău până la soluţionarea contestaţiei de către A.N.A.F. Totodată instanţa a admis excepţia calităţii procesuale pasive a A.F.P.B., respingând în consecinţă acţiunea faţă de această pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că, în raport cu obiectul acţiunii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.F.P.B. este întemeiată.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că, urmare a controlului efectuat de A.C.F. din cadrul D.G.F.P. Bacău, s-a întocmit procesul verbal împotriva căruia reclamanta a formulat contestaţie, iar prin Decizia nr. 156 din 31 mai 2004 a A.N.A.F. – D.S.C. s-a dispus, în baza art. 178 alin. (1) lit. a) din OG nr. 92/2003, suspendarea soluţionării contestaţiei până la soluţionarea laturii penale, dat fiind faptul că organele de control au apreciat că unele fapte intră sub incidenţa art. 10 din Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, sesizând în consecinţă organele penale.
Faţă de faptul că între timp începuse executarea silită în baza actului administrativ fiscal, reclamanta a solicitat prin adresa înregistrată la A.N.A.F. la 25 aprilie 2006 suspendarea executării procesului verbal din 3 martie 2004, iar prin Decizia nr. 94 din 13 iunie 2006 D.S.C. a respins cererea de suspendare apreciind că nu rezultă iminenţă producerii unei pagube.
În acest context, instanţa a apreciat că organul fiscal trebuia să analizeze temeinicia cererii independent de cauza penală, având a se pronunţa asupra suspendării executării actului, motivat de faptul că executarea unui act administrativ, înainte ca acesta să fie supus controlului în procedura administrativ-jurisdicţională pentru care a optat reclamanta, reprezintă un motiv temeinic care să justifice suspendarea, în virtutea dreptului de acces la o instanţă (art. 6 C.E.D.O.) şi a dreptului la recurs efectiv.
Ca argument în acest sens instanţa a reţinut şi împrejurarea că soluţionarea contestaţiei a fost suspendată până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, organul fiscal apreciind că exista o strânsă interdependenţă între caracterul infracţional al faptelor şi stabilirea obligaţiilor bugetare constatate prin proces verbal.
În termen legal, împotriva sus menţionatei sentinţe au declarat recurs D.G.F.P. Bacău şi A.N.A.F.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., recurentele au arătat că sentinţa atacată este nelegală deoarece:
- în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 întrucât acestea privesc o procedură de urgenţă a cererii de suspendare ce poate fi dispusă până la pronunţarea instanţei de fond, ori, prin renunţarea la realizarea dreptului pe calea ordonanţei preşedinţiale cauza a fost judecată pe dreptul comun;
- art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu poate reprezenta temeiul de drept al anulării deciziei nr. 94/2006 a A.N.A.F., aşa cum greşit reţine instanţa de fond.
Examinând cauza, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., astfel că pentru motivele cuprinse în aceste dispoziţii legale, în temeiul art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul va fi admis cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Acţiunea iniţială promovată de SC S. SRL Bacău a avut ca temei de drept dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., privind ordonanţa preşedinţială.
Din actele dosarului rezultă că instanţa de contencios administrativ şi-a exercitat prerogativa conferită de art. 129 alin. (4) C. proc. civ., solicitând reclamantei precizări asupra situaţiei de fapt şi a motivării în drept.
În acest context, potrivit cererii aflate la dosarul de fond, reclamanta a arătat că obiectul cererii deduse judecăţii constă în suspendarea executării silite a actului administrativ, procesul verbal de control încheiat de organele de inspecţie fiscală al D.G.F.P. Bacău, până la pronunţarea asupra fondului contestaţiei formulate împotriva acestui act, indicându-se temeiul de drept al acestei solicitări şi anume art. 14-15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cererea arătată are caracterul unei cereri modificatoare în sensul art. 132 C. proc. civ., fiind făcută la prima zi de înfăţişare, aşa încât toate celelalte precizări ulterioare nu pot fi avute în vedere.
Interpretarea de faţă este singura legală şi de altfel, chiar în considerentele sentinţei examinate se arată că în cauză se solicită „suspendarea unui act fiscal împotriva ceruia s-a formulat contestaţie însă organul investit cu soluţionarea contestaţiei a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei organul fiscal respingând şi cererea de suspendare a executării (Decizia nr. 94/2006)".
Potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii" şi în acest context preocuparea instanţei de fond în a combate argumentele avute în vedere la emiterea deciziei nr. 94/2006 a A.N.A.F. nu îşi găseşte justificarea aici.
Oricum, trebuie subliniat că temeiul în baza căruia s-a dispus asupra anulării acestei decizii nu poate fi în nici un caz art. 15 din Legea contenciosului administrativ, dispoziţiile în discuţie vizând în mod neechivoc „solicitarea suspendării prin acţiunea principală".
Faţă de obiectul acţiunii, suspendarea actului administrativ fiscal, instanţa fondului a dat, de altfel, eficienţă art. 185 alin. (2) C. proCod Fiscal (astfel cum a fost modificat prin OG nr. 35/2006), punând în vedere societăţii reclamante să depună o cauţiune de 20.000 lei. Aceasta întrucât contribuabilul are dreptul de a cere şi în temeiul Legii nr. 554/2004 suspendarea actului administrativ fiscal, sub condiţia depunerii unei cauţiuni în cuantumul prevăzut de textul mai înainte citat C. proCod Fiscal
Cauţiunea stabilită a fost consemnată de reclamantă cu recipisa C.E.C. din 17 octombrie 2006, prin încheierea de şedinţă din 30 octombrie 2006 dispunându-se înscrierea acestui document în registrul de valori al instanţei.
Verificându-se sub imperiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 temeinicia cererii de suspendare a procesului verbal de control din 3 martie 2004, se constată că nu sunt întrunite cerinţele cumulative prevăzute de legiuitor pentru a opera o asemenea suspendare.
Sub aspectul existenţei cazului bine justificat şi cel al prevenirii unei pagube iminente, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamanta nu a produs nici un fel de dovadă, iar instanţa la rândul său nu a făcut verificările legale deşi a fost sesizată în temeiul Legii nr. 554/2004.
Împrejurarea că prin Decizia nr. 156/2004 A.N.A.F. a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului verbal de control până la pronunţarea unei soluţii definitive pe latura penală, ceea ce implică o perioadă mare de timp, nu este de natură a acoperi cerinţele legale menţionate mai înainte.
Aşadar, cererea de suspendare a actului administrativ fiscal va fi respinsă ca neîntemeiată, urmând a se dispune restituirea către recurenta-reclamantă a sumei depuse cu titlu de cauţiune în acest litigiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bacău în nume propriu şi în numele A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 190 din 6 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare a executării procesului verbal din 3 martie 2004 formulată de SC S. SRL Bacău.
Dispune restituirea cauţiunii de 20.000 lei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1712/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1722/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
