ICCJ. Decizia nr. 1748/2007. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1748/2007
Dosar nr. 4433/2/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 26 aprilie 2006, reclamanta S.K.N.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.S., anularea dispoziţiei prin care pârâta i-a respins cererea de stabilire a domiciliului în România.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2151 din 4 octombrie 2006 a respins acţiunea cu motivarea că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 70 alin. (1) lit. b) referitoare la deţinerea mijloacelor de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege, întrucât potrivit raportului din 21 martie 2006, întocmit de autoritatea pârâtă, reclamanta nu a făcut dovada unor venituri în cuantum de 500 euro, astfel cum rezultă din bilanţul contabil datat 31 decembrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe,în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.K.N.A. susţinând că soluţia pronunţată este netemeinică în condiţiile în care, din probele aflate la dosar, respectiv bilanţul societăţii SC S.T. SRL, a cărei asociată este, întocmit la 31 decembrie 2004, precum şi bilanţul contabil datat 31 decembrie 2005 înregistrat la organele fiscale competente la 7 martie 2006 rezultă că deţine mijloacele de întreţinere în cuantumul prevăzut de lege.
Recurenta a mai precizat că i-a fost prelungit dreptul de şedere în România până la data de 13 mai 2006, eliberându-i-se un permis de şedere temporară tocmai urmare a faptului că îndeplineşte condiţiile impuse de lege între care şi cea a deţinerii mijloacelor de întreţinere în cuantum legal.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Curtea constată că recurenta a beneficiat de un drept de şedere în România, prelungit de intimată în condiţiile art. 55 din OUG nr. 194/2002, conform înscrisurilor aflate la dosar, până la 13 mai 2006.
Potrivit acestui articol, prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale presupune îndeplinirea cumulativă a condiţiilor textului între care şi cea de la alin. (2) lit. f) deţinerea unor mijloace de întreţinere în cuantum de 500 euro lunar, dacă persoana în cauză este asociat într-o firmă.
Pe de altă parte, prin adresa înregistrată la sediul intimatei - pârâte, la data de 24 martie 2006, aceasta aducea la cunoştinţă recurentei - reclamante refuzul de a-i aproba stabilirea domiciliului în România, (în baza cererii înregistrată la 5 octombrie 2005), cu motivarea că nu îndeplineşte condiţia impusă de art. 70 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 194/2002 în sensul că nu a făcut dovada deţinerii mijloacelor de întreţinere în cuantum legal, respectiv de 500 euro pe lună.
Rezultă aşadar că autoritatea intimată nu a ţinut seama de faptul că recurenta obţinuse prelungirea dreptului de şedere în România în considerarea, inclusiv, a dovezilor din care rezultă deţinerea unor venituri lunare în cuantumul cerut de lege.
În acest sens urmează a se reţine că recurenta-reclamantă a depus atât bilanţul contabil întocmit la 31 decembrie 2004 al firmei în care este asociat şi pe care autoritatea intimată l-a avut în vedere la prelungirea dreptului de şedere cât şi bilanţul întocmit la 31 decembrie 2005 (înregistrat la organul fiscal abilitat la 7 martie 2006), din care rezultă o cotă de participare la beneficii în cuantum de 26.967 RON, reprezentând un venit lunar peste cuantumul prevăzut de lege în raport cu cotaţia valutară medie a anului respectiv, conform înscrisului depus la dosar de fond.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite recursul declarat în cauză şi va casa sentinţa atacată, iar în baza dispoziţiilor art. 70 şi art. 71 din OUG nr. 194/2002 va admite acţiunea formulată de reclamantă, cu consecinţa anulării deciziei nr. 43963/B.F/S.IV din 24 martie 2006 şi va obliga pârâta să-i aprobe reclamantei stabilirea domiciliului în România.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.K.N.A., împotriva sentinţei civile nr. 2151 din 4 octombrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamantei S.K.N.A.
Anulează Decizia nr. 43963/B.F/S.IV din 24 martie 2006 emisă de A.S.
Obligă pârâta să-i aprobe reclamantei stabilirea domiciliului în România.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1747/2007. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 1749/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
