ICCJ. Decizia nr. 1755/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1755/2007
Dosar nr. 6348/59/2006
Şedinţa publică din 23 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, reclamanta I.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P.T., anularea refuzului exprimat prin adresa pârâtei din 5 iulie 2006 şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 308 din 7 noiembrie 2006, a admis acţiunea, a anulat adresa contestată şi a obligat pârâta să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei beneficiul drepturilor solicitate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că ulterior hotărârii prin care i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, reclamanta a făcut un nou demers la care pârâta a răspuns negativ, prin adresa a cărei anulare se solicită.
Instanţa, în acest context, a calificat demersul reclamantei drept o cerere de revizuire, în accepţiunea art. 10 din lege, iar pe fond a considerat că cererea este întemeiată, în sensul că şi copiii născuţi în familiile strămutate pot beneficia de dispoziţiile legii întrucât şi asupra lor s-au răsfrânt consecinţele nefavorabile ale acestei situaţii, iar jurisprudenţa în materie este unanimă în acest sens.
Instanţa a reţinut de asemenea irelevanţa în speţă a dispoziţiilor codului familiei referitoare la timpul de concepţie precum şi a precizărilor C.N.P., invocate de pârâtă, considerând că acestea nu pot modifica înţelesul prevederilor legii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.T.
Recurenta a susţinut tardivitatea demersului reclamantei în raport cu Hotărârea nr. 5185 din 31 ianuarie 2003, prin care s-a respins solicitarea acesteia de acordare a beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, invocând dispoziţiile art. 7 alin. (3) şi (4) din lege, precum şi faptul că în mod greşit a fost calificat, de instanţa de fond, drept cerere de revizuire, fiind doar o modalitate prin care s-a încercat ascunderea hotărârii de respingere.
Pe fondul cauzei s-a susţinut greşit aplicarea dispoziţiilor legii în condiţiile în care copii născuţi în perioada strămutată nu îndeplinesc condiţiile pentru a beneficia de prevederile acesteia.
S-au invocat în acest sens dispoziţiile codului familiei referitoare la perioada de concepţie coroborate cu cele ale codului civil, precum şi precizările C.N.P.M.J.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 189/2000, verificarea legalităţii drepturilor acordate potrivit acestui act normativ, poate fi făcută la cerere, sau din oficiu, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor legale, se va emite o decizie de revizuire, ce poate fi la rândul său contestată în instanţă.
Rezultă că demersul intimatei reclamante s-a făcut cu respectarea dispoziţiei legale, iar în condiţiile în care textul legii nu impune o limitare în timp, pentru formularea cererii de revizuire a hotărârilor emise în materia Legii nr. 189/2000, nu se poate susţine că cererea intimatei a fost tardiv formulată.
Pe fondul cauzei urmează a se observa că legea nu face nici o distincţie în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost nevoite să trăiască în refugiu sau au fost strămutate în altă localitate.
Aşadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiei din motive etnice, în această categorie intrând implicit şi copiii născuţi în perioada refugiului.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041, nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea a respins, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.T., împotriva sentinţei civile nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1754/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1756/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
