ICCJ. Decizia nr. 1791/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1791/2007
Dosar nr. 5011/59/2006
Şedinţa publică din 27 martie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 octombrie 2003, la Tribunalul Mehedinţi reclamanta S.O. a chemat în judecată C.M.R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 58 din 28 august 2003, emisă de comisia superioară de disciplină a C.M.R., decizie validată de C.N.C.M.R. în şedinţa din 29 august 2003, cerere înregistrată sub nr. 7522/2003.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtă a invocat excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mehedinţi în soluţionarea pricinii, având în vedere dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 74/1995.
Prin sentinţa civilă nr. 1168 din 31 octombrie 2003, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială a soluţionării contestaţiei formulate de reclamanta S.O. împotriva Deciziei nr. 58 din 28 august 2003 a C.M.R. în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr. 11421/2003, iar prin sentinţa civilă nr. 1413 din 23 martie 2004 a fost admisă contestaţia formulată de contestatoarea S.O. împotriva Deciziei nr. 58 din 28 august 2003 emisă de C.M.R., comisia superioară de disciplină Bucureşti. A fost anulată Decizia nr. 58 din 28 august 2003 emisă de C.M.R.
C.M.R. - comisia superioară de disciplină a formulat recurs împotriva sentinţei mai sus menţionate care a fost iniţial înregistrată la Tribunalul Mehedinţi şi care în urma admiterii cererii de strămutare formulată de contestatoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o Tribunalului Timiş, dosarul fiind înregistrat sub nr. 1439 din 8 martie 2005.
Tribunalul Timiş, prin Decizia civilă nr. 330/ R din 28 martie 2005, printr-o reevaluare a probatoriului administrat şi, în special, având în vedere dosarul administrativ care a stat la baza aplicării măsurii de sancţionare, a admis recursul formulat în cauză, şi cererea de intervenţie formulată de intervenienţii P.D., P.C., H.E., G.D., G.E., G.A., B.G., B.D., M.S. şi G.M., şi a modificat în tot sentinţa recurată şi pe fond a respins contestaţia formulată de contestatoare împotriva deciziei nr. 58/2003 a C.M.R. comisia superioară de disciplină.
Împotriva deciziei civile nr. 330/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş, contestatoarea S.O. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş sub nr. 5867 din 8 iunie 2005, prin care solicită admiterea contestaţiei şi anularea Deciziei civile nr. 330/ R din 28 martie 2005 şi respingerea recursului, arătând în motivare că pârâtul C.M.R. a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1413 din 20 aprilie 2004 pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, recurs împotriva căruia conform întâmpinării efectuate, a cerut să se constate că este tardiv motivat, apărare care însă a fost înlăturată, invocându-se dispoziţiile art. 301 şi art. 303 C. proc. civ., că în speţă obiectul procesului îl constituie un conflict de muncă, care se soluţionează după prevederile Codului Muncii, lege specială care derogă de la dispoziţiile Codului de Procedură Civilă în ce priveşte termenele, astfel că în legislaţia muncii termenul de recurs este de 10 zile şi nu de 15 zile, cum din eroare a calculat Tribunalul Timiş.
Contestatoarea mai arată că întrucât hotărârea a fost comunicată la data de 19 aprilie 2004, recursul împotriva acesteia trebuia motivat până la data de 29 aprilie 2004 inclusiv şi că, recurentul C.M.R. a motivat recursul în data de 7 mai 2004 şi nu în data de 4 mai 2004.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Prin Decizia civilă nr. 1296/R/2005 pronunţată în dosar nr. 5867/C/2005, Tribunalul Timiş, secţia civilă a admis contestaţia în anulare formulată de contestatoare, a anulat Decizia civilă nr. 330/R/2005 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 1439/2005 şi a dispus rejudecarea recursului formulat de intimatul C.M.R., comisia superioară de disciplină, împotriva sentinţei civile nr. 1413/2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pronunţată în dosar nr. 11421/2003, de către secţia de contencios administrativ a Tribunalului Timiş.
Pentru a motiva această soluţie, Tribunalul Timiş, secţia civilă a reţinut că, iniţial, contestaţia înaintată de contestatoare împotriva măsurii de sancţionare a fost soluţionată de prima instanţă în conformitate cu prevederile Legii nr. 74/1995 privind exercitarea profesiei de medic, în care, la art. 38 alin. (2) se arată că împotriva sancţiunilor aplicate se poate introduce contestaţie la Judecătoria în raza căreia îşi desfăşoară activitatea medicul sancţionat.
Ulterior, după pronunţarea sentinţei de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, Legea nr. 74/1995 a fost abrogată şi adoptată o nouă lege, respectiv, Legea nr. 306 din 28 iunie 2004 în care se arată că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia formulată împotriva deciziei de sancţionare este tribunalul, secţia de contencios administrativ (art. 78).
La data la care a fost soluţionat recursul, competenţa de soluţionare era modificată, iar Decizia atacată este nelegală.
Recursul a fost înregistrat la Tribunalul Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ sub nr. 45/CA/2006.
Fiind invocată excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, în soluţionarea recursului, aceasta a fost admisă şi, prin Decizia civilă nr. 373 din 14 iunie 2006 a fost declinată competenţa de soluţionare a recursului şi a cererilor de intervenţie în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
S-a apreciat că tribunalul soluţionează cauzele aflate în recurs numai atunci când legiuitorul prevede expres această competenţă, iar art. 78 din Legea nr. 306/2004 prevede competenţa contenciosului administrativ de soluţionare în primă instanţă a acţiunilor în anulare formulate împotriva deciziilor de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină.
La Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată sub nr. 5011/59/2006 şi, din oficiu, a fost invocată excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe.
Prin Decizia civilă nr. 734 din 15 noiembrie 2006, Curtea de Apel Timişoara a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului şi a cererilor de intervenţie în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ.
S-a reţinut că la data când recursul a fost soluţionat de Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ, competenţa materială revenea acestei instanţe de a soluţiona recursul împotriva sentinţei pronunţate de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, aşa cum s-a pronunţat şi Tribunalul Timiş, secţia civilă prin Decizia civilă nr. 1296 din 5 decembrie 2005.
Împotriva Deciziei civile nr. 734 din 15 noiembrie 2006, a Curţii de Apel Timişoara a declarat recurs reclamanta S.O., arătând că soluţia este nelegală.
S-a reţinut că fiind competentă judecătoria în baza unei legi speciale (Legea nr. 74/1995, art. 38 pct. 2) suntem în prezenţa unui contencios administrativ special, prin derogare de la dreptul comun în materie - Legea nr. 554/2004.
Tribunalul nu are competenţă materială să judece recursul în contencios administrativ, chiar dacă, în speţă, cauza s-a judecat în fond la judecătorie, în baza unei legi speciale, iar competentă de a judeca recursul este curtea de apel, chiar dacă nu este instanţa imediat superioară judecătoriei, iar art. 3 pct. 3 C. proc. civ., prevede competenţa curţii de apel, ca instanţă de recurs şi în alte cauze expres prevăzute de lege.
Examinând actele aflate la dosarul cauzei motivele de recurs invocate de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Sentinţa civilă nr. 1413 din 23 mai 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin a fost pronunţată fiind în vigoare Legea nr. 74/1995 care prevedea, în art. 38 alin. (2), că împotriva sancţiunilor aplicate se poate introduce contestaţie la judecătoria în raza căreia îşi desfăşoară activitatea medicul sancţionat.
Până la soluţionarea recursului declarat împotriva acestei sentinţe a fost abrogată Legea nr. 74/1995 şi prin noua Lege nr. 306/2004, în art. 78 s-a prevăzut că instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de sancţionare a comisiei superioare de disciplină este secţia contencios administrativ a tribunalului.
Dar această modificare nu presupune că recursul declarat împotriva unei sentinţe pronunţate de judecătorie, instanţa competentă conform vechii legi, să fie soluţionat de Curtea de apel, ca instanţă de recurs, pentru că instanţa competentă să soluţioneze recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii este tribunalul, conform art. 2 pct. 3 C. proc. civ.
Curţile de Apel judecă, ca instanţa de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
În speţă, în lege nu s-a prevăzut expres că recursul este soluţionat de curtea de apel pentru a fi în ipoteza avută în vedere de art. 3 pct. 4 ultima teză C. proc. civ.
În fapt, ne aflăm în situaţia modificărilor legislative privind competenţa, iar la dezlegarea acestei probleme trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 725 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „Procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe".
De aceea, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.O., împotriva Deciziei civile nr. 734 din 15 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1790/2007. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1794/2007. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
