ICCJ. Decizia nr. 1799/2007. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1799/2007
Dosar nr. 975/1/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 9751/1/2006 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, N.Ş., judecător la Curtea de Apel Bacău a declarat recurs împotriva Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând ca prin Decizia ce va pronunţa instanţa supremă să dispună:
- anularea în parte a Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv a dispoziţiei prin care s-a validat concursul pentru funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Bacău, post pentru care a candidat.
- constatarea că în mod nelegal şi netemeinic prin exces de putere a fost respins la prima probă privind testele specifice, în condiţiile în care obţinuse o compatibilitate de 70 % cu postul pentru care a candidat.
- obligarea intimatului la despăgubiri constând în daune materiale şi morale ce i-au fost cauzate, respectiv a sumei ce reprezintă diferenţa dintre salariul de judecător şi cel de preşedinte pe perioada 1 mai 2006 – şi data când va fi numit preşedinte al instanţei în urma concursului care se va organiza, şi 50.000 euro daune morale.
- obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
În motivarea recursului se precizează de către recurent că a candidat pentru funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Bacău la concursul ce s-a organizat în perioada 4 - 26 martie 2006 şi a fost respins în mod abuziv la prima probă cea a testelor specifice, deşi lucrarea întocmită de el a fost foarte bună, obţinând o compatibilitate de 70 % cu postul.
Cu toate diligenţele depuse, arată recurentul, nu i s-a comunicat Hotărârea nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, motivarea acesteia şi argumentele pentru care a fost respins la proba eliminatorie.
Precizează recurentul că în cazul în care completul de judecată nu se poate edifica cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor date de Comisia de Concurs, Comisia de Contestaţie şi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, în urma studierii documentelor ce urmează a fi depuse de intimat, va solicita proba cu un expert psiholog pentru efectuarea unei expertize de specialitate care să se pronunţe cu privire la corectitudinea răspunsurilor pe care le-a dat cu prilejul testării psihologice.
Recurentul invocă totodată şi aspecte de nelegalitate, în ce priveşte organizarea şi desfăşurarea concursului, care duc la invalidarea acestuia conform art. 19 alin. (2) din Regulament, printre care: conflictul vădit de interese în care s-a aflat Preşedintele Comisiei şi respectiv directorul D.R.U.O., prezidarea trebuind a fi fost asigurată de un judecător de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi nerespectarea prevederilor privind repartizarea candidaţilor în sălile de concurs, în ordine alfabetică (nu pe Curţi de Apel cum s-a făcut în mod greşit), nerespectarea unui minim de 15 candidaţi într-o sală, nesemnarea lucrării în colţul care s-a sigilat, nerămânerea în sală a ultimilor doi candidaţi (în sală a rămas un singur candidat).
S-a depus la dosar Hotărârea nr. 306 din 13 aprilie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii însoţită de o anexă privind tabelul ce conţine rezultatele concursului sau examenului pentru numirea judecătorilor în funcţii de conducere vacante la Curţile de apel, tribunale şi judecătorii, validate prin Hotărârea P.C.S.M. nr. 306 din 13 aprilie 2006.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare solicitând pe cale de excepţie, respingerea recursului ca tardiv formulat.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 24 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia tardivităţii formulării recursului ca neîntemeiată, dat fiind că la dosar nu există dovada comunicării hotărârii în cauză către recurent, deşi obligativitatea comunicării acesteia este prevăzută în mod expres la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, iar termenul de recurs de 15 zile pentru recurent curge de la momentul comunicării.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus o completare la întâmpinarea iniţial formulată, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a Hotărârii nr. 306/2006 a P.C.S.M.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi în raport de actele şi lucrările dosarului cât şi de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recurentul N.Ş., solicită anularea în parte a Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., hotărâre prin care au fost validate rezultatele concursului sau examenului pentru numirea în funcţii de conducere a judecătorilor la Curţi de apel, tribunale, tribunale specializate şi judecătorii, desfăşurat în perioada 4 – 20 martie 2006, şi invalidarea rezultatelor concursului pentru numirea în funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Bacău.
Recurentul a cerut a se dispune invalidarea rezultatelor concursului pentru funcţia de preşedinte al Curţii de Apel Bacău, întrucât apreciază că în mod nelegal a fost respins la prima probă, testarea psihologică, ceea ce i-a afectat grav reputaţia profesională de care se bucură, fapt pentru care a solicitat şi acordarea de daune materiale şi morale.
Este de reţinut faptul că fiind respins la prima probă de concurs, testarea psihologică, recurentul a formulat contestaţie care a fost de asemenea respinsă de comisia de examinare, în condiţiile în care soluţionarea contestaţiilor s-a realizat cu respectarea dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Regulament de către comisia de examinare, cu concursul psihologului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi al unui psiholog desemnat de C.P.R., astfel cum s-a stabilit de P.C.S.M. prin Hotărârea nr. 170 din 3 martie 2006.
Aşa cum se menţionează în Hotărârea nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., atacată cu recurs, la testarea psihologică, prima probă a concursului, s-a avut în vedere determinarea existenţei pentru fiecare candidat a celor trei criterii de compatibilitate cu funcţia de conducere prevăzute în Regulamentul de organizare a concursului, respectiv capacitate de decizie, asumarea răspunderii şi rezistenţa la stres, la un nivel cel puţin mediu.
Utilizarea chestionarelor aplicate se face în mod diferenţiat, în funcţie de aspectele urmărite, pentru mai multe profesii, cu precizarea că raportarea rezultatelor se va face la etaloane distincte, deci la profiluri diferite.
Pronunţarea cu privire la incapacitatea de exercitare a unei funcţii de conducere s-a făcut raportat la inexistenţa sau insuficienta dezvoltare a celor trei abilităţi prevăzute de regulament, respectiv evaluarea capacităţii de a lua decizii, de a-şi asuma răspunderea şi rezistenţa la stres.
De altfel, aşa cum recunoaşte şi recurentul, acestuia i s-a dat posibilitatea de a-şi vizualiza profilul rezultat în urma parcurgerii probei de evaluare psihologică, în prezenţa psihologului din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii căruia i s-a solicitat lămuriri suplimentare cu privire la interpretarea rezultatelor.
De precizat însă că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 213/2004, confidenţialitatea actului psihologic este protejată prin lege, aceasta fiind o obligaţie a oricărui psiholog.
Deci, faptul că rezultatele obţinute de recurent la prima probă din concurs, nu corespund aşteptărilor sale, nu înseamnă că reprezintă o încălcare a prevederilor legale şi regulamentare, care să conducă la anularea, fie ea şi parţială a Hotărârii C.S.M. de validare a rezultatelor concursului.
Celelalte aspecte de nelegalitate a organizării şi desfăşurării concursului nu pot fi reţinute, ele fiind analizate de către Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, cu ocazia validării rezultatelor concursului, cu acel prilej constatându-se că au fost respectate dispoziţiile legale în materie.
De altfel, recurentul în notele scrise depuse la dosar, reprezentând concluzii pe fondul cauzei, nu a mai reiterat aceste aspecte, după cum şi cu privire la proba cu o expertiză psihologică nu a mai insistat în admiterea acesteia.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt motive de nelegalitate şi netemeinicie a Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.Ş. împotriva Hotărârii nr. 306 din 13 aprilie 2006 a P.C.S.M., ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1794/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1831/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
