ICCJ. Decizia nr. 1833/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1833/2007
Dosar nr. 16381/1/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.A. (în prezent decedat) a ridicat în faţa Tribunalului Timiş în dosarul nr. 12370/2005 excepţia de nelegalitate a art. 2 din HG nr. 1528/2003 în raport cu dispoziţiile art. 1 şi art. 12 din Legea nr. 1/2000 art. 15 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, art. 10 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 42/1990.
În motivarea excepţiei, se arată că HG nr. 1528/2003 este nelegală în măsura în care art. 2 stabileşte că terenurile trecute în proprietatea privată a comunei Giroc vor fi atribuite, de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, exclusiv persoanelor îndreptăţite potrivit Legii nr. 42/1990.
Se mai reţine că hotărârea de guvern a fost emisă pentru organizarea executării Legii nr. 213/1998, Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 42/1990 şi nu poate să conţină dispoziţii care adaugă la lege sau contravin acesteia.
Nici una din legile susmenţionate nu permite Guvernului să dispună ca terenurile trecute în proprietatea privată a comunei Giroc să fie atribuite de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, exclusiv persoanelor îndreptăţite potrivit acestor legi.
Prin sentinţa civilă nr. 283 din 3 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3266/CA/2006 Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 din HG nr. 1528/2003 şi a admis cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României formulată de M.A.I.
S-a constatat că actul administrativ atacat este un act individual pentru că priveşte transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a comunei Giroc.
Din acest motiv s-a apreciat că întrucât actul administrativ atacat a fost emis în anul 2003, nu cade sub incidenţa unor reglementări procedurale ulterioare, în vigoare din 7 ianuarie 2005.
Prevederile legale ale art. 4 alin. (1) nu-i pot fi aplicate actului administrativ unilateral cu caracter individual fără a fi încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile,, consacrat şi de art. 1 C. civ.
Instanţa de fond citează, în susţinerea opiniei sale, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs M.D.V. în calitate de moştenitoare a reclamantului A.A., criticând hotărârea pentru următoarele motive:
1. Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu limitează categoria actelor administrative care pot fi atacate pe procedura excepţiei de nelegalitate la cele emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.
2. Cercetarea pe cale de excepţie a legalităţii unui act administrativ era permisă şi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, ocazie cu care s-a invocat excepţia atât cu privire la actele administrative normative cât şi la cele individuale, fără a se distinge în ceea ce priveşte data emiterii actelor.
3. Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit nelegalitatea unor acte administrative cu caracter normativ emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Pe fond, recurenta susţine motivele de nelegalitate expuse în cererea prin care s-a ridica excepţia de nelegalitate.
Prin concluziile orale şi scrise, recurenta, prin apărători, a susţinut şi împrejurarea că actul administrativ atacat nu este unul individual, ci, dimpotrivă un act administrativ normativ.
HG nr. 1528/2003 nu este un act administrativ individual, întrucât nu creează drepturi în favoarea unor persoane dinainte determinate.
Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, considerând că actul administrativ atacat este un act individual şi în atare situaţie nu-i pot fi aplicabile prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004 fără a fi încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile.
Recursul nu este fondat.
Într-adevăr, art. 4 din Legea nr. 554/2004 prevede că excepţia de nelegalitate poate fi ridicată oricând în cadrul unui proces.
Este adevărat că norma nu face distincţie între actele administrative individuale şi cele normative.
Nu are relevanţă împrejurarea că şi Legea nr. 29/1990 permitea ridicarea excepţiei de nelegalitate, cât timp, Legea nr. 554/2004 este actul normativ aplicabil în prezent.
Practica judecătorească şi în special Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a interpretat norma ţinând seama de întreaga economie a legii precum şi de dispoziţiile constituţionale.
S-a ajuns la concluzia că actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior Legii nr. 554/2004 nu pot fi atacate prin excepţia de nelegalitate.
În sens contrar s-a stabilit că ar fi încălcate dispoziţiile constituţionale ale neretroactivităţii legii civile.
În ceea ce priveşte acte administrative individuale cu caracter normativ, întrucât Legea nr. 554/2004 prevede că acestea pot fi atacate oricând şi, deci, nu poate fi aplicată interpretarea făcută în cazul actelor administrative individuale.
Prezenta instanţă îşi însuşeşte punctul de vedere constant al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nu găseşte necesar a pune în discuţie prevederile art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 pentru schimbarea practicii.
Instanţa de recurs nu poate primi motivul de recurs exprimat prin concluziile scrise dat fiind tardivitatea acestuia, dar şi netemeinicia sa.
Actul atacat cu excepţia de nelegalitate este un act administrativ individual care priveşte transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a statului şi din administrarea A.D.S. în proprietatea privată a comunei Giroc şi în administrarea Consiliului Local al Comunei Giroc, judeţul Timiş, cu destinaţie exclusivă pentru aplicarea Legii nr. 42/1990.
Actul are în vedere un destinatar bine determinat, comuna Giroc, judeţul Timiş.
Nu are relevanţă că nu se cunosc încă destinatarii persoane fizice ai acestor terenuri, deoarece interesează destinatarul iniţial şi nu cei eventuali, subsecvenţi.
Faţă de acestea, Înalta Curte aplicând prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de M.D.V. în calitate de moştenitor a lui A.A., împotriva sentinţei civile nr. 283 din 10 octombrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, în contradictoriu cu Comisia Judeţeană Timiş, pentru stabilirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor, Prefectura Judeţului Timiş, Comisia locală Giroc, Primăria Comunei Giroc, S.I., D.F., O.F., O.V., C.E., M.G., B.N.C., I.E., A.G.M., S.S.N., C.L.M., M.S., B.I.D., M.E.M., P.T., N.I., D.E., P.A., M.V.V., Ţ.C., L.I.N., D.I., C.S., O.D., L.M., B.S.G., P.V., B.F., S.L., H.I., D.M., R.O., A.T., A.T.J., S.D., V.T., T.G., M.C., P.M., V.V., Z.S., B.P.M., T.I.R., S.D., B.G.E., V.I., T.L., S.M.O., P.D., P.D., L.V.C., M.S., K.G.V., H.D., A.F.I., A.I., B.L.M., B.V., B.I.M. şi B.A.C. şi Guvernul României.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1831/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1839/2007. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
