ICCJ. Decizia nr. 1858/2007. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1858/2007
Dosar nr. 4474/54/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 3036 din 9 august 2005 la Judecătoria Craiova reclamantul B.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta T.C.I.F. Craiova, constatarea nulităţii absolute a certificatului de proprietate emis acesteia pentru suprafaţa de 636 m.p. din totalul de 175.388,39 m.p. Judecătoria Craiova prin sentinţa nr. 1758 din 7 martie 2006 a disjuns capătul de cerere având ca obiect anularea certificatului de proprietate din 1 septembrie 1994 emis de M.A.A. şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeţei de 636 m.p. teren şi că în mod greşit M.A.A. a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe numele pârâtei T.C.I.F. Craiova.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 655 din 11 iulie 2006 a respins cererea reclamantei ca tardiv formulată, reţinând că faţă de data emiterii certificatului (1 septembrie 1994) formularea acţiunii la 24 martie 2006 depăşeşte termenul de un an prevăzut de art. II alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs reclamantul B.I.
Recurentul a susţinut că referitor la soluţia şi analiza excepţiei se impunea ca, instanţa de fond să realizeze examinarea în strânsă legătură cu prevederile art. 7 referitoare la procedura prealabilă, deoarece trebuie analizat momentul de la care curge termenul pentru îndeplinirea ambelor obligaţii, respectiv momentul solicitării, sesizării şi plângerii autorităţii publice emitente.
A mai susţinut că, instanţa de contencios a încălcat principiul disponibilităţii în procesul civil, deoarece competentă era instanţa pe care a sesizat-o (judecătoria) care trebuia să se pronunţe urmare comparării titlurilor depuse spre analiză.
Recursul este nefondat.
Prin cererea depusă la 9 august 2005 reclamantul a solicitat constatarea nulităţii unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, emis de M.A.A., în temeiul HG nr. 834/1991.
Acest certificat are caracterul unui act administrativ de autoritate, fiind emis de un organ al administraţiei publice centrale, astfel că acţiunea pentru constatarea nulităţii unui astfel de act, este de competenţa instanţei de contencios administrativ.
Potrivit art. II alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni: iar potrivit art. II alin. (2) „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
Termenul prevăzut la alin. (2) al art. 11 este termen de decădere, care începe să curgă din momentul emiterii actului administrativ vătămător.
Prin urmare, certificatul de atestare a dreptului de proprietate fiind emis la data de 1 septembrie 1994, iar cererea acestuia formulată la data de 9 august 2005, în mod corect instanţa de fond a dispus respingerea acţiunii reclamantului ca tardiv introdusă.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de B.I., urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I., împotriva sentinţei civile nr. 655 din 11 iulie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1857/2007. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1859/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
