ICCJ. Decizia nr. 1826/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1826/2007
Dosar nr. 14187/1/2006
Şedinţa publică din 28 martie 2007
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 octombrie 2006 reclamanta – recurentă SC A.C.I.E. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2267 din 15 iunie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 9791/1/2005, solicitând anularea acesteia, iar pe cale de consecinţă să fie menţinută ca legală şi temeinică sentinţa civilă nr. 84 din 15 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 4523/2005.
În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că a luat cunoştinţă de Decizia atacată la 19 octombrie 2006, când a solicitat Curţii de Apel Ploieşti eliberarea unei copii de pe aceasta.
Se precizează că Decizia nr. 2267 din 15 iunie 2006 este rezultatul unei greşeli materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., deoarece nu s-a observat că Decizia nr. 141 din 20 aprilie 2005, prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal, nu i-a fost niciodată comunicată, iar pe cale de consecinţă este lipsită de orice efect juridic, întrucât potrivit art. 44 şi art. 45 din OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, „actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului…". Decizia nr. 141 din 20 aprilie 2005 a fost depusă de M.F.P. abia în faza de recurs, în urma dispoziţiei Instanţei, cuprinsă în încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2006. Astfel, numai din greşeală Instanţa de Recurs a dat eficienţă unui act administrativ – fiscal necomunicat.
Analizând actele şi lucrările Dosarului nr. 2352/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care s-a pronunţat Decizia nr. 2267 din 15 iunie 2006 (hotărârea atacată), precum şi motivul de contestaţie invocat, Înalta Curte constată că cererea este neîntemeiată.
Astfel, atât Instanţa de Fond, Curtea de Apel Piteşti, cât şi Instanţa de Recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au reţinut ca fiind un fapt de necontestat împrejurarea că, reclamanta – recurentă a luat cunoştinţă de conţinutul Deciziei nr. 141 din 20 aprilie 2005 prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal, tocmai pornind de la afirmaţia acestei părţi, cuprinsă în acţiunea introductivă, în sensul că a primit comunicarea Deciziei nr. 141 din 20 aprilie 2005 şi, totodată, a fost în măsură să-şi motiveze contestaţia împotriva acestui act administrativ, contestaţia fiind respinsă pe fondul său, în urma admiterii recursului de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Faţă de considerentele menţionate, nu se poate susţine că Decizia nr. 2267 din 15 iunie 2006 este rezultatul unei „greşeli materiale" cu privire la existenţa sau inexistenţa comunicării actului administrativ atacat, ci dimpotrivă, al analizei motivelor de nelegalitate şi netemeinicie invocate de parte pe calea contestaţiei împotriva actului respectiv, prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal.
Întrucât nu sunt întrunite condiţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.C.I.E. SRL împotriva Deciziei nr. 2267 din 15 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1822/2007. Contencios. Litigii Curtea de... | ICCJ. Decizia nr. 1827/2007. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
