ICCJ. Decizia nr. 1843/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1843/2007
Dosar nr. 10056/1/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul D.I.Ş. a chemat în judecată C.J.P.B., solicitând Instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Deciziei de revizuire nr. 121886 din 16 mai 2005, prin care, s-a revizuit Hotărârea nr. 557 din 22 noiembrie 2002.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 557 din 22 noiembrie 2002 i-a fost respinsă cererea, întrucât perioada prevăzută în livretul militar, nu corespundea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, iar ulterior a obţinut certificatul de la A.N.I.R., dovedindu-se că, în perioada 10 aprilie 1954 - 15 noiembrie 1956, a efectuat stagiul militar în detaşamente ce aparţin D.G.S.M.D.A.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 102 din 18 aprilie 2006 a respins ca nefondată contestaţia formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa a reţinut că, pârâta, în urma contestaţiei formulate de reclamant precum şi a înscrisurilor noi pe care acesta le-a procurat ulterior, a emis Decizia nr. 121886/2003 acordându-i drepturile ulterior şi nu retroactiv aşa cum solicita acesta astfel că, Decizia de revizuire atacată este legală şi temeinică.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul D.I.Ş.
Recurentul a susţinut în esenţă că, în mod greşit Instanţa de Fond i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, reţinând că perioada prevăzută în livretul militar nu corespunde normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 309/2002, deoarece Decizia de revizuire a fost dată având în vedere numai menţiunile din livretul militar şi certificatul eliberat de C.M.J.B. la data de 24 iulie 2002. De asemenea, această decizie este anterioară şi eliberării de către A.N.
Recurentul a mai susţinut că, într-o situaţie identică cu a lui s-a aflat numitul S.N., căruia pârâta din nu se ştie ce considerente i-a recunoscut perioada 10 aprilie 1954 – 15 noiembrie 1956 ca fiind efectuată în detaşamente de muncă şi, pe cale de consecinţă, i-a acordat drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acordate prin această lege numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 – 1961.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoanele care pretind acordarea drepturilor prevăzute de lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul D.G.S.M.
Normele Metodologice nr. 114/2002 elaborate pentru aplicarea Legii nr. 309/2002 prevăd la art. 6 pct. 1 că, dovada încadrării în prevederile Legi nr. 309/2002 se face cu unul din următoarele acte: livret militar, adeverinţă eliberată de centrele militare judeţene sau de U.M. Piteşti.
Cum din livretul militar aparţinând recurentului – reclamant, reiese că acesta a satisfăcut stagiul militar în perioada 10 aprilie 1951 – 23 iunie 1956 la I.C. Doiceşti şi I.C. Anina, unităţi din subordinea D.G.S.M., în calitate de constructor, rezultă că acesta urmează să beneficieze pe întreagă această perioadă de drepturile recunoscute de Legea nr. 309/2002, acestei categorii de persoane.
De altfel faptul că recurentul a satisfăcut stagiul militar în unităţi aparţinând D.G.S.M. rezultă şi din adeverinţa emisă de C.M.J.B. la data de 23 august 2006, precum şi din declaraţia numitului S.N. aflată la dosarul de recurs, el însuşi beneficiar al acestui act normativ şi aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
Faţă de cele de mai sus reiese cu prisosinţă că, reclamantul a făcut pe deplin dovada satisfacerii stagiului militar în unităţi aparţinând D.G.S.M. pe toată perioada pentru care a solicitat acordarea drepturilor corespunzătoare (respectiv 10 aprilie 1954 – 15 noiembrie 1956 ) recursul urmând să fie admis cu consecinţa acordării drepturilor, începând cu data de 1 septembrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.I.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 102 din 18 aprilie 2006 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond admite cererea.
Anulează Decizia de revizuire nr. 10134 din 21 februarie 2003 emisă de pârâtă şi o obligă pe aceasta din urmă să emită o nouă decizie prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2/2002 pentru perioada 10 aprilie 1954 – 15 noiembrie 1956, începând cu data de 1 septembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1840/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1856/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
