ICCJ. Decizia nr. 1840/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1840/2007
Dosar nr. 6748/1/2006
Şedinţa publică din 29 martie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC L.P. SRL Negreşti Oaş a chemat în judecată pârâtele A.N.A.F. – D.G.M.C. şi D.G.F.P. Satu Mare, solicitând Instanţei ca în contradictoriu cu acestea să dispună anularea Deciziei nr. 13090153 din 17 ianuarie 2006 comunicată la 23 ianuarie 2006, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că Decizia este nelegală, deoarece la data de 23 ianuarie 2006 a primit această decizie (nr. 13090153 din 17 ianuarie 2006) prin care i s-a comunicat faptul că are de plată suma de 100.721 RON cu titlu de accize conform declaraţiei societăţii din 15 ianuarie 2004, însă la 15 ianuarie 2003 a depus la D.G.F.P. Satu Mare cererea, prin care, a solicitat restituirea prin compensare a sumei de 73.202,76 RON, reprezentând T.V.A. de încasat de la bugetul de stat cu accizele aferente declaraţiei, astfel că, obligarea societăţii de a achita întreaga sumă este nelegală.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 46/ CA din 3 martie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că, atâta vreme cât Decizia emisă de organul fiscal nu reprezintă un act administrativ jurisdicţional în sensul art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 referitoare la posibilitatea sesizării directe a Instanţei de contencios administrativ, nu îi sunt aplicabile.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs SC L.P. SRL, susţinând în esenţă că, în mod greşit Instanţa de Fond a respins acţiunea reclamantei pe excepţie fără a cerceta fondul cauzei, întrucât potrivit art. 175 din OGR. nr. 92/2003 contestaţia este o cale administrativă de atac care, nu înlătură dreptul la acţiune în condiţiile legii (art. 6 din Legea nr. 554/2004).
Recursul este nefondat.
În fapt, prin acţiunea în contencios administrativ, reclamanta S.C. L.P. SRL Negreşti Oaş a solicitat anularea Deciziei nr. 13090153 din 17 ianuarie 2006 emisă de A..A.F. – D.G.A.M.C., precum şi suspendarea acestei decizii până la soluţionarea pe fond a pricinii.
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „înainte de a se adresa Instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicită autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „actele administrativ jurisdicţionale pot fi atacate direct la Instanţa de contencios administrativ competentă potrivit art. 10, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea nu exercită căile administrativ - jurisdicţionale de atac.
În cauză, Decizia a cărei anulare se solicită a fost contestată şi la A.N.A.F. – D.G.A.M.C., însă nu a fost soluţionată, astfel încât nu se poate considera că a fost sesizată Instanţa de contencios administrativ.
Pe de altă parte, această decizie are caracterul unei decizii de impunere, este un act administrativ fiscal şi nu unul administrativ jurisdicţional în sensul art. 2 lit. d) din legea contenciosului administrativ, astfel că nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, soluţie adoptată în mod corect de Instanţa de Fond.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinice şi neconstatându-se existenţa vreunui motiv de casare, recursul declarat de SC L.P. SRL Negreşti Oaş urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC L.P. SRL Negreşti Oaş împotriva sentinţei civile nr. 46/ CA din 3 martie 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1827/2007. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 1843/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
