ICCJ. Decizia nr. 1860/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1860/2007

Dosar nr. 2797/57/2006

Şedinţa publică din 29 martie 2007

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta C.S. a chemat în judecată C.J.P.H., solicitând Instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Hotărârii nr. 102 din 17 iunie 2002 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, deşi s-a născut în perioada în care părinţii săi se aflau în refugiu (din Cadrilater în Călăraşi) din motive etnice.

Curtea de Apel Alba Iulia prin sentinţa nr. 172 din 10 noiembrie 2006 a respins excepţia tardivităţii invocată de pârâta C.J.P.H. şi pe cale de consecinţă a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 102 din 17 iunie 2002 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999 pentru perioada 23 martie 1944 – 6 martie 1945.

Pentru a pronunţa această sentinţă Instanţa a reţinut cu privire la excepţia tardivităţii că, pârâta nu face dovada cu acte, respectiv confirmare de primire, recipisă de expediere recomandată, semnătură în condică că a comunicat Hotărârea nr. 102 din 17 iunie 2002 către reclamanta înainte de 24 august 2006 (când a depus cerere scrisă pentru comunicarea acestei hotărâri).

Pe fond a reţinut că din certificatul eliberat la data de 15 septembrie 1943 de către Primarul oraşului Călăraşi, rezultă că părinţii reclamantei se aflau în oraşul respectiv ca refugiaţi de la domiciliul lor din Cadrilater şi că reclamanta s-a născut la data de 23 martie 1944.

Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs C.J.P.H.

Recurenta a susţinut că reclamanta avea cunoştinţa de hotărârea prin care i-a fost respinsă cererea din 23 mai 2002, prin care solicitase recunoaşterea şi acordarea drepturilor în temeiul art. 1 din OG nr. 105/1999. Astfel, prin cererile din 5 octombrie 2004 şi din 4 aprilie 2005, reclamanta intimată solicită „reanalizarea dosarului depus în baza Legii nr. 189/2000 la care am primit Hotărârea nr. 102 din 17 iunie 2002…".

Pe fondul cauzei a susţinut că, în dispozitivul sentinţei Instanţei de Fond este prevăzută data de la care urmează a i se acorda drepturile reclamantei or, de la depunerea cererii iniţiale (23 mai 2002) şi până la data înregistrării acţiunii (septembrie 2006) au trecut mai mult de 4 ani.

A mai susţinut şi că motivele invocate de reclamantă pentru o eventuală repunere în termen nu sunt motive de forţă majoră (art. 103 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ.) care să conducă la întreruperea termenului de prescripţie.

Recursul este întemeiat, urmând să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

În fapt, intimata - reclamantă la data de 23 mai 2002 s-a adresat C.J.P.H., solicitând să-i recunoască calitatea de persoană persecutată pe criterii etnice în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, în baza prevederilor art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 189/2000, pe motiv că, s-a născut în perioada în care părinţii săi erau refugiaţi în România ca urmare a cedării Cadrilaterului către Bulgaria.

Prin Hotărârea nr. 102 din 17 iunie 2002 C.J.P.H. a respins cererea pârâtei de acordarea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 astfel cum a fost modificată şi completată, pe considerentul că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de acest act normativ.

După încă o cerere adresată pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de beneficiar al acestui act normativ, la data de 24 august 2006 reclamanta s-a prezentat la sediul pârâtei, solicitând să-i comunice o copie a Hotărârii nr. 102 din 17 august 2002 motivată de faptul că, până la acea dată nu i-a fost comunicată această hotărâre.

La fila 23 din Dosarul nr. 2797/57/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia se află însă cererea reclamantei (cu viza oficiului juridic) prin care solicită „reanalizarea dosarului depus în baza Legii nr. 189/2000 la care am primit Hotărârea nr. 102 din 17 iunie 2002".

Din conţinutul acestei cereri rezultă că reclamanta avea cunoştinţă de hotărârea prin care i-a fost respinsă cererea înregistrată din 23 mai 2002, astfel că, acţiunea formulată la data de 19 septembrie 2006 este tardivă.

Într-adevăr, potrivit art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 „împotriva hotărârii persoana interesată poate face contestaţie la Curtea de Apel în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul administrativ" sau de la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (2). Potrivit alin. (5) al acestui articol „în toate cazurile introducerea cererii la Instanţă nu se va putea face mai târziu de un an de la data comunicării actului administrativ a cărui anulare se cere.

Pe de altă parte, reclamanta nu a dovedit nici că, a fost împiedicată de vreun motiv de forţă majoră, să formuleze în termen acţiunea. Astfel, motivele invocate de apărătorul său în Instanţă (reclamanta a fost în străinătate pentru investigaţii medicale) nu sunt de natură să întrerupă cursul prescripţiei şi pe cale de consecinţă să o repună pe reclamantă în termen.

Faţă de această situaţie recursul declarat de C.J.P.H. urmează să fie admis, sentinţa atacată casată, iar acţiunea respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de C.J.P.H. împotriva sentinţei civile nr. 172 din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea ca tardiv formulată.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2007.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1860/2007. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs